Primele mişcări ale bebeluşului

▲ Mişcările bebeluşului reprezintă primul semn de viaţă pe care acesta îl arată mamei ▲ Mama percepe aceste mişcări la 4 luni jumătate sau 20 de săptămâni, dacă este prima sarcină sau la 4 luni (16 săptămâni) pentru mamele care mai au copii ▲

Prima oară, mama simte o mişcare uşoară, ca o fluturare de aripi. Fătul fiind mic, nu produce lovituri puternice şi, de multe ori, gravida nu realizează imediat că a simţit copilul. Repeterea aceluiaşi tip de mişcare, pe care mama nu o poate atribui altor cauze (ex. meteorism abdominal), o ajută să-şi dea seama. Este important ca gravida să-şi noteze aceste date, pentru că sunt importante pentru medicul obstetrician, întrucât primele mişcări sunt întotdeauna percepute la aceeaşi vârstă. Este util să ştim data calendaristică (ziua şi luna) cu exactitate. Chiar şi la gravidele dispensarizate, la care se cunoaşte cu precizie vârsta gestaţională, este util să stabilim dacă perceperea primelor mişcări fetale s-a produs la vârsta corespunzătoare şi dacă aceste mişcări îşi menţin frecvenţa, ritmicitatea şi intensitatea, acest lucru fiind important pentru aprecierea stării fătului.

Primele semne ale bebeluşului

Cel mai corect este să vorbim despre perceperea mişcărilor fetale pentru prima oară de către mamă şi nu despre primele mişcări fetale, deoarece embrionul mişcă mult mai devreme, imediat ce s-a format, la 10 săptămâni având deja mişcări de flexie/extensie a corpului, cât şi mişcări ale membrelor, asemănătoare mişcărilor de înot, logic de altfel‚ ţinând cont de faptul că se află în mediu lichid. Aceste mişcări sunt foarte importante pentru creşterea şi dezvoltarea fătului: orice restricţie (de exemplu când cantitatea de lichid este redusă sau când există anomalii de formă şi dimensiuni ale cavităţii uterine) putând avea repercusiuni asupra diverselor organe şi sisteme (ex. hipoplazie pulmonară, artrogripoză etc).

În ultimii ani, odată cu implicarea tot mai importantă a examenului ecografic în urmărirea gravidelor, multe din elementele clasice de stabilire a vârstei de gestaţie au trecut pe plan secundar, printre acestea şi data perceperii mişcărilor fetale. Majoritatea mamelor îşi văd bebeluşul mişcând încă din primul trimestru la examenul ecografic şi, în acest fel, legătura afectivă care se creează între aceştia precede cu mult momentul în care gravida percepe fizic prezenţa şi activitatea fătului.

Mişcările fătului trebuie să fie constante

Important este ca aceste mişcări să fie constante şi din ce în ce mai puternice, pe măsură ce fătul creşte; orice modificare în comportamentul său, fie încetinirea, fie exagerarea activităţii motorii poate reprezenta un semn de alarmă în unele situaţii de suferinţă fetală. Mişcări fetale mai energice decât de obicei, cu durată varibilă (câteva ore, mai rar zile) se pot resimţi între 20 şi 26 de săptămâni, când se produce culbuta (fătul se întoarce cu capul în jos, executând o rotaţie de 180 grade, luând poziţia cea mai favorabilă pentru naştere). Această mişcare de amplitudine, mai mare decât de obicei, poate determina şi contracţii uterine. De aceea este util ca orice gravidă să aibă acasă sau în poşetă un antispastic (No Spa tablete, sau Gynipral), astfel încât să-şi poată administra, la nevoie, până va putea lua legătura cu medicul obstetrician care o urmăreşte.

De urgenţă la medic, în caz de reducere a mişcărilor!

Reducerea mişcărilor fetale, mai ales la gravidele la termen sau la cele care au depăşit data probabilă a naşterii, trebuie să aducă mama cât mai repede la medic, pentru evaluarea stării fetale (ascultaţia bătăilor cordului fetal, test nonstress, profil biofizic fetal, determinare fluxuri arteriale prin echo Dopller). În funcţie de rezultate, se va decide conduita terapeutică (continuarea sarcinii cu supraveghere sau declanşarea naşterii).

Mişcările fetale pot fi diferite ca intensitate de la o sarcină la alta, din mai multe considerente: copii cu temperamente diferite - unii sunt mai energici şi mai activi, alţii mai liniştiţi -, dar şi poziţia în uter (placenta anterioară, ce amortizează mişcările fetale, reducând percepţia lor).

Un fapt este, însă, cert: identitatea bebeluşului este unică şi se manifestă din primele momente de viaţă intrauterină, mişcările fetale reprezentând doar o parte a acestei personalităţi noi, în continuă formare şi dezvoltare.