Propolisul, cel mai puternic antiinfecţios natural

Astăzi încercăm să prezentăm propolisul, un produs de o valoare terapeutică excepţională, apreciat ca unul dintre cele mai eficiente medicamente găsite în natură. Propolisul, numit şi „clei de albine“ sau „penicilină rusească“, este un produs apicol extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, de culoare verde-brun sau cafeniu, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri.

Propolisul este prelucrat de albinele lucrătoare, după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase, şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici.

Cel mai puternic medicament antiinfecţios

Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită prin culturi pe diferite bacterii (streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori). Intervine şi în distrugerea unor paraziţi intestinali (Giardia). Prin studii moderne s-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme, demonstrând că sunt distruse 21 de specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi 30 de tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca cel mai puternic medicament antiinfecţios.

De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză, faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi produse. Alte cercetări au dovedit efectele anestezice excepţionale, de 3,5 ori mai mari decât ale cocainei şi de 5,2 ori mai mari decât ale novocainei.

Tinctura de propolis combate emfizemul pulmonar

Datorită proprietăţilor antibacteriene, antitoxice şi antiinflamatoare, propolisul s-a dovedit eficient în cel puţin 200 de afecţiuni, fiind considerat cea mai puternică armă din arsenalul terapiei naturale. Prin efectele biostimulatoare şi bioregulatoare acţionează, în special, la nivelul nucleelor hipotalamice.

În tratarea bronşitei acute, bronşietaziei, a astmului infecţios şi abcesului pulmonar, se utilizează tinctura de propolis (30%), din care se iau câte 15-30 de picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, într-un păhărel cu lapte sau apă călduţă, într-o cură care durează până la vindecare. În astmul bronşic sunt deosebit de benefice şedinţele de aerosoli cu tinctură de propolis (15%), diluată cu apă în proporţie de 1:1; zilnic se fac câte 2 şedinţe cu o durată de 5 minute, urmate de odihnă 20 de minute, într-o cură de 15-30 de zile.

În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică se utilizează tinctura de propolis 20%, cu acţiune antivirală (20-30 de picături diluate într-un păhărel cu apă sau lapte, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese cu o oră). Cu această tinctură se face gargară, după care se înghite sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.

Efecte deosebite se obţin în tratamentul emfizemului pulmonar, pneumonie, silicoză, tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară. Se foloseşte tinctura de propolis 20% (câte 30 de picături de 3 ori pe zi), inhalaţii de 2 ori pe zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcâm şi macerat de usturoi (125 g căţei tocaţi în 125 ml alcool 90O şi maceraţi timp de 10-15 zile).

În cardiopatia ischemică şi angină pectorală, cu aritmii şi insuficienţă cardiacă, se recomandă tinctura de propolis (30%) luată intern de 2-3 ori pe zi, câte 10 picături, după mese, timp de 15 zile pe lună.

În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii de colesterol din sânge este eficientă tinctura de propolis (20% în alcool 80O), din care se iau câte 30 de picături în puţină apă, în fiecare dimineaţă pe nemâncate, până la completa ameliorare a bolii.

Pâinea cu propolis, leac pentru bolnavii de ulcer

La gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal) se pun 30 de picături de tinctură de propolis (20%) pe o felie de pâine albă şi uscată, care se mestecă bine şi se înghite pe stomacul gol, de 4 ori pe zi, având efecte cicatrizante şi de reglare a secreţiei sucurilor acide (de aceea nu se consumă fără pâine).

Efecte favorabile au fost menţionate în enterite, colite acute şi cronice, steatoză hepatică, colecistite cronice, hepatită, ciroze, boli virotice ale stomacului şi în stimularea secreţiei biliare. Se foloseşte tinctura de propolis (20%), dimineaţa, pe stomacul gol, câte 30-40 de picături. În durerile de stomac se iau câte 30 de picături tinctură în 100 ml lapte cald, dimineaţa, pe stomacul gol. Se poate lua şi pulberea de propolis brut, măcinată fin, luând 10-20 g pe zi, cu o oră înainte de mese, până la vindecarea completă.

Indicaţii terapeutice

- În boli ale cavităţii bucale şi ORL (urechi, nas, gât): propolisul este eficient în gingivite purulente şi sângerânde, stomatită, abcese paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-amigdalite, laringite, sinuzite, otită sclerozantă hipoacuzivă, rinite şi ozenă. Se recomandă propolis brut (5-20 g pe zi, mestecat în gură sau supt), unguent în nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme. La otită se aplică tinctura (câte 10 picături de 3 ori pe zi) în urechea bolnavă;

- În tratarea viermilor intestinali: prezenţa protozoarului Giardia lamblia şi altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu tinctură de propolis (30%) timp de 20 de zile, luând câte 30 de picături pe o felie de pâine, de 4 ori pe zi, înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul pentru alte 20 de zile;

- În afecţiunile dermatice: propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, degerături, înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc, precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Se aplică tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis 20% (chiar dacă produce usturimi), precum şi unguent de propolis (20% în vaselină);

- La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă, se fac comprese zilnice cu tinctură de propolis 20%, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată. Spre periferia rănii se aplică unguentul de propolis (20% în vaselină) timp de 4-12 săptămâni, până la cicatrizarea şi vindecarea completă;

- La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la foc mic, astfel ca după câteva zile să cadă atât scoarţa rănii, cât şi rădăcina;

- Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50% propolis, înlocuită, treptat, cu alifie pură de propolis, aplicată sub leucoplast sau sub hârtie cerată, astfel ca, după 1-2 luni, să aducă vindecarea.

Preparate din propolis

- Tinctura de propolis: se iau 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 90O, se lasă la macerat, în întuneric, cu agitare zilnică timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte 30-50 de picături puse pe o felie de pâine sau în miere, de 2-4 ori pe zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa, devenind insolubile şi trec prin organism fără efect;

- Extract alcoolic de propolis: se iau 150 g propolis brut, pulverizat fin, care se pune la macerat, în întuneric, cu un litru alcool 90O, agitând zilnic. După 7 zile se strecoară prin tifon şi se trece în sticluţe brune, pentru păstrare timp îndelungat. Se consumă câte 20-40 de picături în 100 ml lapte sau apă caldă, cu o oră înainte de mese. Are efecte în reglarea tensiunii arteriale. Pusă pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată alină durerea şi împiedică infecţia;

- Apa de propolis: se prepară din 5 linguriţe tinctură de propolis la 200 ml apă rece; are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (prin clătirea gurii);

- Spray de propolis: se pulverizează de la distanţa de 10-15 cm în tratarea unor afecţiuni externe (ulcer varicos de gambă, plăgi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni);

- Miere propolizată: se combină o linguriţă de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Se recomandă la copii câte ˝ lingură de 3 ori pe zi, pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii anemici vor lua câte o lingură de 3 ori pe zi ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică şi înlăturând oboseala;

- Sirop de propolis: se prepară dintr-o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml apă, care se fierbe până când lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu 2 linguri de miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe pe zi);

- Unguent de propolis: peste 50 de grame de untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de propolis şi o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10 minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare până la întărire. Preparatul se păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii;

- Propolis brut: o bucată de propolis de mărimea unei alune se suge ca pe o bomboană sau gumă de mestecat, astfel că principiile active să aibă efect local. Se recomandă în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi amigdalite. Faptul că aderă puternic pe dantură este un inconvenient şi necesită o spălare repetată.