Proprietățile vindecătoare ale sunătoarei

Sunătoarea sau pojarnița a fost utilizată, din vechime, în medicina populară pentru tratarea bolilor nervoase, digestive, respiratorii, a stărilor de indispoziție și a rănilor. Astăzi, este foarte intens folosită în zona temperată a Europei, Asiei și Americii de Nord. În România planta are numeroase denumiri populare: crucea voinicului, iarba crucii, iarba Sfântului Ioan Botezătorul.

Proprietățile terapeutice ale acestei plante medicinale se află în directă corelație cu componentele chimice multiple din vârfurile înflorite, și anume: antigastrice, antiulceroase, antidiareice, colagoge, coleretice; expectorante și febrifuge - datorită saponinelor; stimulatoare a diges­tiei - datorită substanțelor amare; antihemoroidale și vermifuge; antiinflamatoare și cicatrizante hepatice și intestinale - datorită acizilor clorogenic și cafeic; vasodilatatoare și hipotensoare cardiace - datorită flavonoidelor; antidepresive și antinevralgice - datorită hiperforinei; antiseptice urinare - datorită hipericinei; astrigente - datorită taninurilor și cicatrizante extern - datorită uleiului eteric; antibiotice, calmante în dureri.

Acțiuni specifice ale plantei

În boli ale sistemului nervos: combate stările de depresie psihică, migrene, dureri de cap, nevroze, nevralgii faciale, somnambulism, anxietate.

În boli ale aparatului digestiv: combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric și duodenal, infiltrarea grasă a ficatului, icter, ciroză, ascită, degenerarea celulei hepatice, hepatită cronică evolutivă, insuficiență hepatică, dischinezie biliară, colite cronice, enterocolite, colecistopatie, diaree, dizenterie, crampe stomacale, lipsa poftei de mâncare, hemoroizi, viermi intestinali.

În afecțiunile pulmonare: astm bronșic, bronșite acute, catar pulmonar, tuse, răceli, nădușeală, tuberculoză incipientă.

În afecțiuni cardiovasculare: hipertensiune arterială, insufi­ciență cardiacă și circulatorie, arterită obliterantă, varice, ulcere varicoase.

În afecțiuni reumatismale: dureri articulare, reumatismale, sciatică, gută.

În afecțiuni bucale; inflamații ale gâtului, gingiilor și ganglionilor.

În boli dermatice: răni deschise și purulente, plăgi provocate prin tăieturi, eczeme, furuncule, acnee, arsuri, contuzii, eritem solar, înțepături de insecte.

Recomandări de utilizare și administrare

În uz intern:

Infuzie dintr-o lingură herba uscată și mărunțită la 200 ml apă clocotită; se infuzează în vas acoperit timp de 10 minute, se strecoară și se beau trei ceaiuri pe zi, prin înghițituri rare, după fiecare masă, având efecte în colite cronice, enterocolite, boli de ficat și vezică biliară, diaree. Pentru acțiunea antidepresivă, cura durează două-trei luni, efectul instalându-se după trei săptămâni de tratament.

Maceratul din 30 g flori uscate în 500 ml alcool 40⁰ și o lămâie tăiată în rondele; se lasă la macerat 15 zile la loc cald, se îndul­cește după gust și se consumă câte două-trei păhărele pe zi în scop aperitiv și în ușurarea digestiei.

Vin de sunătoare preparat din 30-50 g herba uscată la un litru vin alb, ținut timp de 10 zile pentru macerare. Se iau câte două-trei păhărele pe zi, între mese, cu efecte în afecțiunile pulmonare (astm, bronșite).

Sirop de sunătoare se prepară din 250 ml infuzie concentrată pusă într-un sirop din 300 g zahăr și 200 ml apă. Se ia câte o lingură la intervale de o oră, cu efecte în reglarea secreției bilei.

Uleiul de sunătoare se prepară din 20 g flori uscate umezite cu 50 ml alcool 70⁰; după 12 ore se adaugă 200 ml ulei de măsline sau de floarea-soarelui și se lasă la macerat 4-6 săptămâni. După fiecare săptămână se mai pun în macerat câte 100 g vârfuri înflorite, astfel că, în final, se obține un ulei bogat în extract activ, de culoare roșcată. Pentru scurtarea duratei de preparare se ține maceratul timp de două ore pe baia de apă în fierbere, agitând la mici intervale. După două-trei zile de repaus, se strecoară prin tifon dublu și se stoarce. În ziua următoare se strecoară din nou, obțin­ând un ulei limpede, de culoare roșcată, care se păstrează în sticle brune, la întuneric și răcoare. Se consumă câte o lingură, dimineața și seara, cu efecte antiulceroase, cicatrizante și anti­spastice în ulcer gastric și duodenal, boli de ficat, colici biliare și colite cronice.

În uz extern:

Infuzie concentrată (două linguri la 250 ml apă clocotită) se folosește ca gargară cu efecte favorabile în inflamațiile gingiilor, dureri de dinți, stomatite și faringite.

Decoct din 30-50 g herba la un litru apă: se fierbe 5 minute, se strecoară și se recomandă pentru spălături pe plăgi cutanate și ca băi locale pentru igiena pielii (5-6 litri decoct la apa din cadă).

Tinctură din 50 g flori proaspete la 500 ml alcool 70⁰ se macerează 7-10 zile, se strecoară și se folosește pentru frecții în dureri de lumbago, reumatism și sciatică sau sub formă de comprese în eczeme, plăgi infectate, arsuri, ulce­rații de gambe, hemoroizi, nevralgii. Ca apă de gură este utilă în stomatite, gingivite și abcese dentare.

Baia generală se prepară dintr-o găleată de plante puse la macerat în 5-6 litri apă rece timp de 12 ore. În dimineața următoare se încălzește până la fierbere și se strecoară în apa din cadă unde se face, săptămânal, o baie generală cu efecte în relaxarea stărilor depresive, afecțiuni nervoase, somn agitat, isterie, calmarea durerilor reumatismale și în cicatrizarea rănilor și arsurilor.

Uleiul de sunătoare are rol cicatrizant și calmant în tratarea rănilor, eczemelor, entorse, ulcere de gambă, arsurilor solare și chimice sau sub formă de badijonări, schimbate de două ori pe zi, contra durerilor reumatice și gutoase.