Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Psihologia şi durerea
De o deosebită importanţă în tratamentul durerii cronice este managementul psihologic. Acesta se realizează prin aşa-numita terapie cognitiv-comportamentală, care urmăreşte ca pacientul să înţeleagă ce i se întâmplă, în contextul suferinţei sale dureroase şi să încerce să-şi schimbe opiniile sau convingerile eronate privitoare la durerea sa.
Acest gen de terapie urmăreşte, pe de o parte, dezvoltarea la pacient a capacităţii de autocontrol a durerii, iar pe de altă parte învăţarea unor metode de contracarare a influenţelor negative, fizice şi mentale, generate de durere. Se urmăreşte scăderea stării de stres emoţional, fapt care ar conduce la diminuarea şi îndepărtarea manifestărilor de frică, furie şi depresie, caracteristică durerii cronice. Acest fapt se poate realiza mai bine şi mai rapid dacă pacientul este încurajat constant de cei din jurul său (rude sau prieteni). Este important pentru terapeut să obţină acceptarea din partea pacientului că durerea poate persista chiar şi în situaţiile în care s-au realizat tratamente farmacologice sau nonfarmacologice. De asemenea, este important a se ajunge la stadiul la care pacientul să înveţe să trăiască cu un anumit grad de durere, fără a o amplifica prin depresie. Este extrem de important ca pacientul să-şi găsească activităţi care să-l distragă de la fenomenul dureros. Pacienţilor trebuie să li se transmită mesaje pozitive, cum ar fi: - încurajarea tendinţei de a-şi relua activitatea; - evaluarea periodică a programului terapeutic; - încurajarea automanagementului durerii; - consolidarea obiceiurilor favorabile stării de bine; - implicarea membrilor familiei şi ai prietenilor în activităţile terapeutice; - recunoaşterea deschisă, transparentă, a dificultăţilor apărute. Dintre tehnicile psihoterapice folosite menţionăm: tehnicile de distragere a atenţiei, fapt care se poate realiza prin rugăciune, cântat sau inducerea mintală a unor imagini plăcute. În afară de aceste tehnici interne se pot utiliza şi tehnici externe, care implică audieri muzicale, urmăriri de programe TV sau exerciţii speciale (de exemplu: urmărirea unui punct vizual luminos). Relaxare şi hipnoză în terapia durerii Rezultate bune s-au obţinut prin terapie de relaxare şi hipnoză. Un alt mijloc interesant utilizat este tehnica educativă, care are ca scop implicarea pacientului în managementul propriei sale dureri. Aceasta se realizează prin informarea sistematică a pacientului cu date referitoare la durere şi analgezie, ceea ce ar permite să-şi gestioneze în mod conştient, în colaborare cu medicul, terapia durerii sale. Medicul are obligaţia de a explica acestor pacienţi beneficiile care se aşteaptă de la utilizarea unor analgezice puternice şi de a înlătura teama de dependenţă în cazul utilizării opioidelor. Nu trebuie uitat că o durere cronică se consolidează şi pe suportul amintirii durerii anterioare, pe nivelul de cultură, pe credinţa religioasă şi chiar pe obiceiurile grupului populaţional de care aparţine pacientul. Trebuie să fim conştienţi că procesul de aplicare a terapiei cognitiv-comportamentale nu se rezumă numai la a-i spune pacientului „nu mai gândi negativ, gândeşte pozitiv!“. Pentru a avea succes şi pentru a determina pacientul cu dureri să-şi restructureze comportamentul, trebuie ca medicul să-şi ajute pacientul, prin obţinerea unor beneficii reale, cum ar fi creşterea gradului de mobilitate sau posibilitatea de a căra greutăţi tot mai mari.