Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Răchitanul, planta care tratează infecțiile

Răchitanul, planta care tratează infecțiile

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Sănătate
Data: 29 Octombrie 2018

Bine cunoscut în medicina populară pentru efectele sale în tratarea rănilor, în diaree bacilară, dizenterie, hepatită cronică, gastroenterite, gastrite, hemoragii gastro‑intestinale, dispepsii sau enterocolite, răchitanul nu ar trebui să lipsească din nici o casă.

Răchitanul este o plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt și lemnos, are tulpina aeriană înaltă de 50‑200 cm, simplă sau ramificată, acoperită cu peri scurți și ascuțiți. Frunzele opuse au forme lanceolat‑înguste, alungit‑eliptice, rotunjite sau cordate la bază. Florile sunt mari, roșu‑purpurii, dispuse în inflorescențe dense în formă de ciorchine, situate în vârful tulpinii. Înflorirea are loc în lunile iunie‑septembrie.

În popor este cunoscută și sub denumirea de floarea zânelor, brăileaca, călbușoara, gălbejoara, lemnuș, lemnușcă.

Planta crește pe marginea lacurilor și a râurilor, pe terenuri băltite și mlăștinoase, locuri umede, prin tufișuri de stuf și papură din zonele inundabile ale Luncii Dunării și ale Deltei Dunării.

În fitoterapie este utilizată partea aeriană a plantei, aflată în faza de înflorire. Tocmai de aceea recoltarea se face în timpul înfloririi, când se taie vârfurile și ramurile tinere pe o lungime de 25 cm de la vârf.

Răchitanul are un conținut chimic bogat în flavonozide, carotenoizi, fenoli, pectine, substanțe antibiotice, ulei volatil, săruri minerale cu Fe, Ca.

Proprietăți terapeutice

‑ antidiareice, antidizenterice, astringente, antihemoragice, inhibante asupra florei microbiene intestinale;

‑ antibiotice, antiseptice, hemostatice;

‑ tonice, antianemice.

Acțiuni specifice

‑ afecțiuni digestive: diaree bacilară, dizenterie, hepatită cronică, gastroenterite, gastrite, hemoragii gastro‑intestinale, dispepsii, enterocolite, fermentații intestinale, colici la nivelul intestinului gros, hemoroizi, combate bacteria Staphilococcus aureus și bacilii dizenterici datorită fitoncidelor;

‑ afecțiuni dermatologice: eczeme, varice, ulcere varicoase, dermatoze, urticarie, prurit vulvar, având efecte cicatrizante;

‑ afecțiuni renale;

‑ anemie și insomnii la copii.

Preparate pentru uz intern

‑ infuzie dintr‑o linguriță de herba uscată și mărunțită la 200 ml de apă clocotită; se infuzează 10‑15 minute în vas acoperit, se strecoară și se beau trei ceaiuri pe zi, cu efecte antidiareice și antidizenterice;

‑ infuzie din amestec, în părți egale, de răchitan, mușețel, mentă și sunătoare. Se ia o linguriță de amestec la 200 ml de apă clocotită, se infuzează 10 minute, se strecoară și se beau două‑trei ceaiuri călduțe pe zi, cu acțiune în dizenterie, diaree bacilară, hemoragii gastro‑intestinale;

‑ decoct din 15‑20 g de herba uscată la 500 ml de apă rece; se fierbe 2‑5 minute, se infuzează 5‑10 minute, se strecoară și se bea întreaga cantitate, fracționată în cursul zilei, pentru a combate diareea și dizenteria;

‑ tinctură în alcool de 45º, cu acțiune în dizenterii amoebiene și enterite hemoragice;

‑ sirop din 250 g de herba uscată și măcinată la un litru de apă clocotită; se lasă la macerat 24 ore în vas acoperit, se strecoară și se amestecă cu un litru de sirop simplu. Se consumă câte 50‑100 ml pe zi;

‑ pulbere din herba uscată și măcinată, din care se ia câte 1 g de 3‑5 ori pe zi. La copiii bolnavi de diaree și în timpul ieșirii dinților se dă câte 1 g în puțină miere, de două ori pe zi.

Rețete pentru uz extern

‑ infuzie concentrată din 50 g de pulbere la un litru de apă clocotită; se lasă să se răcească și se folosește în comprese, băi locale, cu efecte pe tenuri grase, răni, eczeme zemuinde, ulcere varicoase, urticarie;

‑ decoct din 30 g de pulbere de plantă la un litru de apă; se fierbe două minute, se infuzează 15 minute, se strecoară și se utilizează pentru aceleași afecțiuni ca infuzia concentrată și în anemii sau insomnii la copii, turnat în cădița de baie;

‑ suc din plantă proaspătă sau frunze strivite aplicate pe ulcere, răni recente și ulcerații, cu efecte cicatrizante;

‑ macerat din 50 g de plantă uscată, într‑un litru de vin ținut la loc cald timp de 3‑8 zile; se strecoară și se utilizează în spălături contra ulcerelor varicoase;

‑ pulbere din herba uscată și măcinată, care se aplică pe răni proaspete, eczeme, ulcere varicoase, dermatoze. (Prof. univ. dr. Constantin Milică - din volumul „Izvoare de sănătate din flora medicinală”)