Radiaţiile ultraviolete şi sistemul imun

Lumina soarelui a fost utilizată din cele mai vechi timpuri pentru a preveni sau ameliora unele boli, dar, totodată, s-a constatat că expunerea în exces la acţiunea razelor soarelui poate determina apariţia sau agravarea altor boli cutanate.

Expunerea la soare este utilă pentru prevenirea rahitismului, iar utilizarea radiaţiilor ultraviolete pentru tratarea unor boli cutanate este utilă pentru ameliorarea simptomatologiei din psoriazis.

Unele afecţiuni dermatologice pot fi agravate în urma expunerii la radiaţiile ultraviolete: lupus eritematos, vitiligo, acnee vulgară. Radiaţiile ultraviolete cresc efectul imunogen al unor medicamente aplicate la nivelul pielii sau administrate sistemic.

O piele integră reprezintă prima barieră fizică împotriva acţiunii invadatoare a microorganismelor şi factorilor nocivi din mediul înconjurător. Dar pielea nu reprezintă doar o barieră fizică. La nivelul pielii se găsesc celule şi diferite substanţe care pot iniţia un răspuns imun. Prin sistemul imun cutanat, pielea intră în acţiune atunci când diverşi agenţi din mediu determină leziuni la nivelul acesteia.

Radiaţiile ultraviolete care ajung la nivelul pielii activează componentele sistemului imun cutanat, ceea ce determină un răspuns inflamator. Prin acţiunea directă asupra unor celule din piele, numite keratinocite, radiaţiile ultraviolete produc eliberarea de mediatori ai inflamaţiei (citokine şi chemokine) şi favorizează acumularea de leucocite în piele. Aceşti mediatori au rol în controlul proceselor inflamatoare şi al mecanismelor de reparare tisulară prin reglarea răspunsului imun.

În pielea normală intră în acţiune multiple mecanisme de apărare, mecanisme care împiedică apariţia fenomenelor autoimune. Dar, la nivelul pielii unor persoane, radiaţiile ultraviolete pot induce modificări de o intensitate exagerată. Prezenţa unei cantităţi foarte mari de mediatori ai inflamaţiei la nivelul pielii poate determina o reacţie inflamatoare exagerată, iar expunerea cronică determină efect de scădere a răspunsului de apărare a organismului.

Scăderea răspunsului imun la nivel cutanat poate avea drept consecinţă reducerea capacităţii de apărare faţă de infecţii şi faţă de dezvoltarea tumorilor. Totuşi, efectul imunosupresor al radiaţiilor ultraviolete este folosit în terapie (tratament numit fototerapie) pentru a reduce activitatea exagerată a sistemului imun cutanat din psoriazis. Fototerapia asociată cu administrarea de psoralen (substanţe cu acţiune fotosensibilizantă) permite alegerea dozelor astfel încât efectul imunosupresor să fie maxim, iar efectele adverse (de producere a arsurilor cutanate) să fie minime.

Pe de altă parte, distrugerea celulele de la nivelul pielii sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete eliberează autoantigene. Acestea sunt substanţe ale organismului care pot iniţia un răspuns imun, prin care se distrug propriile celule ale organismului. Mai mult, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete sunt alterate şi unele proteine din celule, proteine care devin mai imunogene (mai reactive asupra sistemului imun) asupra propriilor structuri ale organismului. În condiţii de imunosupresie cutanată, aceste modificări favorizează apariţia sau agravarea unor boli autoimune, cum ar fi lupus eritematos sistemic. În apariţia bolilor autoimune, un rol determinant îl are existenţa unor deficite ale celulelor organismului de a procesa autoantigenele, de eliberarea exagerată de antigene sau de reducerea capacităţii organismului de a elimina celulele distruse de radiaţiile ultraviolete.

Radiaţiile ultraviolete determină efecte benefice prin stimularea sintezei vitaminei D, dar şi efecte imunosupresoare, ceea ce constituie un factor de risc pentru apariţia bolilor autoimune sau a cancerului cutanat. Pentru a reduce acest risc se recomandă limitarea expunerii la radiaţiile solare.

*Dr. Cristina Mihaela Ghiciuc, medic specialist medicină de familie, lector la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi, membră AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români)