Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Afinele ajută la diminuarea tulburărilor de circulaţie a sângelui
Elena P., Bucureşti: "Am citit de curând despre virtuţile afinelor în dieta bolnavilor de diabet. Aş vrea să ştiu în ce alte afecţiuni acţionează eficient. Vă mulţumesc"
Prof. Constantin Milică: În tratamentele naturiste, afinele au fost cunoscute încă din Antichitate, în primul rând în tratarea diabetului şi a afecţiunilor cardiovasculare. Ca principale efecte vindecătoare pot fi menţionate: - prevenirea şi vindecarea diabetului zaharat (datorită mirtilinei şi neomirtilinei, care refac celulele beta din insulinele Langerhans); - efect benefic în ateroscleroză, preinfarct, hipertensiune arterială, tulburări de circulaţie (arterită, flebite, varice, fragilitatea vaselor şi edeme capilare), prevenind oxidarea colesterolului depus pe artere (datorită efectului protector al flavonoizilor); - acţiune vindecătoare în diaree cronică, dizenterie de origine infecţioasă, enterocolite de fermentaţie şi de putrefacţie, infecţii intestinale, disfuncţii pancreatice, balonări, oxiurază; - reumatism, artroze, rahitism, picioare grele; - catar bronşic, faringite, tuse, tuberculoză; - retinite şi mărirea acuităţii vizuale în timpul nopţii la aviatori, şoferi, vatmani, marinari, mineri, mecanici de căi ferate, cu regenerarea purpurei retiniene, sensibilizarea fotoreceptorilor retinieni, protejarea capilarelor din zona retiniană şi, în final, îmbunătăţirea vederii. Această proprietate a fost constatată de piloţii englezi în cel de-al Doilea Război Mondial, care au descoperit că gemul de afine le îmbunătăţea considerabil vederea în timpul zborurilor de noapte. În tratamente externe au efecte la: afte, ulcere bucale, arsuri, răni, eczeme, cuperoze, ulceraţii sângerânde, inflamaţii hemoroidale. Formele de utilizare: - infuzie sau decoct din trei linguriţe frunze uscate la 500 ml apă; se infuzează 10 minute, se strecoară, se îndulceşte cu zaharină şi se beau două ceaiuri călduţe pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, de către bolnavii de diabet zaharat complicat cu afecţiuni dermatologice (prurigo, ulceraţii trofice), ulcer gastric (provocat de stres, alcooluri tari, oţet sau medicamente), tuse, infecţii renale şi la menţinerea supleţii tonusului vaselor sanguine; - decoct concentrat din 50 g frunze uscate la un litru apă rece; se fierbe 5 minute, se infuzează 15 minute, se strecoară şi se foloseşte sub formă de gargară în afecţiunile bucale (stomatite, afte, faringite) sau sub formă de comprese în arsuri, eczeme, hemoroizi, cuperoză şi inflamaţii oculare.