Răspundem cititorilor: Alimentaţia artificială a sugarului poate provoca alergii alimentare

Adina C., 32 de ani, Câmpina: „Băieţelul meu de un an a fost diagnosticat cu alergie alimentară. De ce apare această boală şi cum poate fi combătută?“

Dr. Doina Dumitriu, medic de familie: Procesele de sensibilizare a copilului cu alergie alimentară şi digestivă au loc, se pare, încă din perioada fetală şi apoi imediat după naştere, chiar şi la cei alimentaţi natural, fiind condiţionate de alimentaţia mamei în timpul sarcinii şi alăptării, iar după naştere prin alimentaţia artificială cu lapte de vacă sau alte produse lactate, dar şi prin celelalte produse alimentare alergizante introduse în cursul diversificării hranei şi înţărcării.

Precizarea diagnosticului de alergie alimentară şi digestivă implică de cele mai multe ori mari dificultăţi. De o mare utilitate pentru diagnostic sunt informaţiile pe care le pot oferi părinţii, prin intermediul cărora pot fi stabilite unele relaţii dintre alimentaţia copilului şi fenomenele patologice întâlnite.

Printre alimentele cu mare capacitate alergizantă se numără: albuşul de ou, laptele de vacă, unele soiuri de cartofi, făina cu conţinut bogat în gluten, moluştele, carnea de peşte, porc sau vită, ciocolata, nucile, căpşunii, zmeura.

Pentru sugar şi copilul mic, laptele de vacă deţine un rol important în apariţia manifestărilor digestive alergice, din cauza proteinelor sale şi mai ales a lactoglobulinei, care este cea mai alergizantă. Se consideră că intoleranţa la laptele de vacă poate fi întâlnită într-o proporţie de până la 20% în rândul sugarilor alimentaţi artificial.

O parte importantă a modalităţilor de manifestare a acestei intoleranţe poate fi recunoscută prin diverse tulburări dispeptice, care, în formele cele mai severe, îmbracă aspectul de diaree cronică, după cum de o mare severitate sunt şi hemoragiile digestive oculte, capabile să determine o anemie feriprivă.

Tratamentul alergiei alimentare şi digestive constă, în primul rând, în măsuri profilactice, greu de realizat, încă din cursul vieţii intrauterine, prin excluderea alimentelor alergizante din alimentaţia mamei, măsuri care apoi se menţin şi după naştere în alimentaţia copilului.

Foarte importante sunt şi măsurile igienico-dietetice, prin care se urmăreşte refacerea activităţii digestive, impunând recunoaşterea cât mai din timp a alimentelor alergizante şi un program dietetic de durată.

Identificarea alimentelor alergizante se poate realiza prin tatonarea lor, după o perioadă de liniştire a bolnavului, prin introducerea izolată a fiecăruia din alimentele cu capacitate antigenică mare, iar după identificarea lor să fie excluse pe o durată mare de timp din alimentaţia copilului, chiar dacă în cauză ar fi laptele de vacă, glutenul sau oul.

Când alergia alimentară şi digestivă se asociază cu tulburări de tranzit, ajungându-se până la sindromul de deshidratare sever, este obligatorie corectarea imediată a tulburărilor metabolice.