Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Apelaţi numai la medic pentru îndepărtarea dopurilor de ceară din urechi
Miruna F., Târgu Jiu: „Se poate preveni formarea dopurilor de ceară în urechi?“
Dr. Simona Strugariu, specialist ORL: Un produs care să dizolve în totalitate ceara încă nu a fost inventat. Cei mai eficienţi produşi actuali sunt apa caldă, apa oxigenată şi bicarbonatul de sodiu 10%. Există, la ora actuală, în farmacii numeroase soluţii ce pot fi folosite în prevenirea acumulării de ceară (spray-uri sau picături), care se utilizează o dată pe săptămână. De asemenea, trebuie evitate manevrele care pot favoriza tasarea cerii. Într-un conduct bine aerat, ceara se desprinde de pe pereţii conductului şi se evacuează în fragmente peliculare în urma mişcărilor realizate în timp ce mâncăm sau vorbim. Aşadar, ceara are un rol benefic, într-un strat fin, la nivelul urechii şi de aceea trebuie evitată folosirea abuzivă a beţişoarelor igienice. De asemenea, sunt interzise manevrele de „autoîndepărtare“ a cerii cu diverse obiecte (agrafe de păr, pensete), ceara trebuind să fie îndepărtată numai de o persoană avizată (cadru medical). Exista şi situaţii când secreţia de ceară este insuficientă: la persoanele în vârstă, cand se însoţeşte de mâncărimi la nivelul urechii, la femeile aflate la menopauză, la pacienţii ce au avut numeroase episoade de otită externă sau la bolnavii cu otoscleroză. Aspectul şi consistenţa dopului de ceară variază în funcţie de proporţiile, de gradul de hidratare şi de vechimea dopului ceruminos. În plan clinic, dopul de ceară este suportat foarte bine atât timp cât persistă un spaţiu între masa de ceară şi pereţii conductului urechii, situaţie în care este descoperit cu ocazia unui examen clinic de rutină. În alte cazuri, când dopul de ceară este obstruant, pacienţii resimt o scădere a auzului, însoţită, uneori, de senzaţie de „ureche plină“ sau zgomote în ureche (acufene). Îndepărtarea cerumenului de la nivelul urechii se face, de regulă, prin spălătură auriculară, care se efectuează după o prealabilă înmuiere a cerii prin instilaţii cu apă oxigenată. Atenţie! Nu se efectuează spalatura în cazul existenţei unei perforaţii la nivelul timpanului, a unei plăgi (rană deschisă) la nivelul conductului auditiv, în cazul existenţei în antecedente a multiple episoade de otită, în prezenţa unei otite externe sau la nivelul unei urechi operate. De asemenea, se evită această manevră la persoanele agitate (mai ales copii) sau necooperante. Alte posibilităţi de îndepărtare sunt prin aspiraţie sau prin manevre instrumentale. Aceste manvere trebuie efectuate cu delicateţe, având în vedere inervaţia zonei, fiind semnalate cazuri de stop cardiac în timpul unei simple spălături.