Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Aromaterapia poate înlocui cu succes antibioterapia
Stela T., Bistriţa: "Aş dori să ştiu în ce constă, de fapt, aromaterapia şi în ce afecţiuni este indicată. Vă mulţumesc".
Prof. Constantin Milică: Aromaterapia este o ramură a fitoterapiei care prezintă formele de utilizare a uleiurilor eterice şi a extractelor alcoolice din plantele aromatice, în scopul prevenirii şi vindecării multor boli. Acţiunea terapeutică a acestor plante se bazează pe conţinutul ridicat în uleiuri eterice (volatile), plăcut mirositoare, eficiente în prevenirea sau profilaxia unor boli infecţioase provocate de microorganisme sau de paraziţi, precum şi ca tratament la bolnavii alergici la antibiotice. Prin bogăţia conţinutul lor, uleiurile eterice din plante au evidente efecte antiseptice şi bactericide contra unei multitudini de agenţi patogeni infecţioşi, precum şi alte efecte (antitoxice, antifermentative, colagoge, vermifuge), inclusiv proprietăţi hormonale. Modul de administrare a acestor produse este foarte variat, în funcţie de afecţiuni şi de localizarea lor. În tratamentele interne, uleiurile brute se diluează, în mod obligatoriu, cu soluţii alcoolice, miere de albine sau uleiuri vegetale. În tratamentele externe sunt folosite sub formă de loţiuni, unguente, aerosoli, inhalaţii sau adaosuri în băi generale sau locale. Terapia cu arome ţine seamă, în primul rând, de proprietatea acestora de a înlocui o gamă largă de antibiotice, fiind mai eficiente decât acestea şi, totodată, înlăturând consecinţele negative ale tratamentelor de lungă durată cu excese de antibiotice. De altfel, este cunoscut că administrarea prelungită a antibioticelor pe cale orală poate contribui la apariţia unor micoze buco-faringiene (ex. Candida), respiratorii sau digestive, foarte greu de tratat. Aplicând metoda aromatogramei s-a dovedit că acţiunile antimicrobiene ale componentelor odorante din uleiurile eterice prezintă o eficacitate specifică pentru diferite bacterii şi fungi. Aceste proprietăţi complexe (antiseptice, bactericide, bacteriostatice, antifermentescibile) se găsesc în uleiurile din foarte multe plante aromatice autohtone (conifere, busuioc, isop, cimbru, salvie, muşeţel, mentă, roiniţă, lavandă, ienupăr) sau în speciile importate (piper, scorţişoară, cuişoare, eucalipt, chiparos, rozmarin, paciuli).