Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Balneofizioterapia, esenţială în tratarea coxartrozei
Alexandru F., jud. Dolj: „Ştiu că doctorul Vlad Bejan a publicat cândva un articol referitor la coxartroză. L-aş ruga, dacă poate, să facă încă o dată acele recomandări privitoare la tratamentul acestei boli grele. Vă mulţumesc.“
Dr. Vlad Bejan: Ca să nu ajungem să facem această boală grea, cum o numeşte dl. Alexandru, trebuie să avem în vedere câteva măsuri de prevenire a coxartrozei. Aceasta se face asigurându-se, pe de o parte, o alimentaţie echilibrată şi antrenament fizic susţinut, iar pe de altă parte prin evitarea suprasolicitării şoldurilor în caz de obezitate, evitarea eforturilor fizice inutile, muncile fizice istovitoare de urcare şi coborâre cu greutăţi mari în braţe. În ceea ce priveşte tratamentul coxartrozei, acesta apelează la medicamente antireumatice, antiosteoporotice, de hrănire a muşchilor şi a tuturor părţilor moi periarticulare. În al doilea rând, tratamentul balneo-fiziologic este căutat de bolnav, ca o soluţie valoroasă şi cu eficienţă pentru o durată mai lungă de timp. În prezent, la bolnavii în forme avansate se apelează la protezele de şold, care înlocuiesc „rulmentul ruginit“ sau „spart“, pentru a reda mobilitatea şoldului şi pentru a îndepărta durerile, contracturile muşchilor, şchiopătările. Recuperarea funcţională presupune folosirea balneofizioterapiei în servicii specializate, existentă în majoritatea oraşelor din ţară sau în staţiunile balneoclimaterice din ţară, în vederea refacerii mobilităţii articulaţiei şi a forţei muşchilor, care asigură mersul şi ortostatismul fără dureri şi dificultăţi. 25% din consultaţiile zilnice ale medicilor reumatologi sunt la persoane tinere, cu risc de a face într-un final coxartroză, deoarece depun eforturi fizice mari, au un program lung de muncă în picioare, nu au o constituţie fizică adecvată locului de muncă sau au o alimentaţie deficitară. Alte 10-15% sunt persoane în vârstă, cu o coxartroză care „se vede de la o poştă“, după durerea produsă de mers, după şchiopătarea caracteristică. Acestea ar avea nevoie de tratamente medicamentoase cu antireumatice, antiartrozice şi antiosteoporotice de luni de zile, pentru a se vedea îmbunătăţirea, iar tratamentele balneo trebuie făcute multe săptămâni în servicii cu dotări şi personal specializat. 5% ar avea nevoie de înlocuirea şoldului compromis cu o articulaţie artificială, fabricată din aliaje bine tolerate de organism. Protezarea şoldului cu o piesă metalică adaptată şi rezistentă nu mai este astăzi o problemă de tehnică. Intervine însă preţul unei astfel de proteze, destul de ridicat, dar şi luarea în calcul a schimbării locului de muncă.