Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Cele mai bune amestecuri de plante cu efect calmant
Corina D., Botoşani: "Ce plante medicinale sunt recomandate pentru a fi utilizate în locul calmantelor?"
Prof. Constantin Milică: În majoritatea nevrozelor s-au obţinut rezultate bune prin tratamente pe bază de plante medicinale, asociate cu o dietă echilibrată şi suplimentări de vitamine (A, B, C, D) şi de săruri minerale (Mg, Si, Co, Li): - infuzie cu amestec format din fructe de păducel (o parte), flori de tei cu bractee (o parte), conuri de hamei (o parte), herba de talpa-gâştei (1,5 părţi) şi rădăcini de valeriană (1,5 părţi). Din acest amestec se ia o lingură la 250 ml apă clocotită, se infuzează 10-15 minute, se strecoară, se îndulceşte după gust şi se beau 1-2 căni pe zi, având proprietăţi sedative şi antispasmodice, cu utilizări în stări de excitaţii nervoase, în liniştirea nervilor şi reglarea ritmului cardiac. La acest amestec de plante se pot adăuga, după caz, capsule de mac şi herba de sovârv, din care se beau câte două ceaiuri pe zi, având acţiune sedativă şi uşor hipnotică, cu rol în combaterea tulburărilor nervoase însoţite de insomnii rebele; - tinctură în alcool 400 cu herba de talpa-gâştei, flori şi frunze de păducel, flori de lavandă, rădăcini de valeriană şi conuri de hamei (în părţi egale), din care se iau 50 g amestec la 500 ml alcool; după macerare timp de 7 zile se consumă câte 1-2 linguriţe, de 2-3 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de mese, pe o perioadă de o lună pe trimestru; - tinctură în alcool 400 cu rădăcini de angelică, rădăcini de ghinţură, rizomi de obligeană, herba de talpa-gâştei şi fructe de coriandru (în părţi egale), care se consumă ca mai sus. În tratarea nevrozelor apărute în urma suprasolicitărilor sistemului nervos, pe lângă speciile medicinale menţionate, utilizate separat sau în amestec, sunt eficiente şi alte plante administrate sub formă de infuzii: busuioc, muşeţel, sulfină, lavandă, măghiran, obligeană, sunătoare, roiniţă, rozmarin, mentă, salvie, soc, trifoişte de baltă, vâsc şi scoarţă de salcie.