Răspundem cititorilor: Coacăzele negre sunt recomandate în alimentaţia bolnavilor de icter

Viorel B., Hunedoara: „Ce dietă alimentară recomandă medicina naturistă în cazul bolnavilor de icter?“

Prof. Constantin Milică: Icterul sau gălbinarea este o boală care poate să survină la toate vârstele, pe substratul unei anemii fiziologice şi patologice, congenitale sau dobândite. Cauzele care declanşează maladia pot fi: hemoliza, calculii biliari, tumorile, viermii intestinali (mai ales ascarizi), ganglionii şi intoxicaţiile cu anumite medicamente (sulfamide, testosteron, oxifenisantină, clorpromazină), cloroform, alimente alterate şi, mai ales, consum exagerat de alcool. Boala se manifestă prin colorarea în galben a pielii, a ochilor şi a mucoaselor, mai intens „albuşul ochilor“, ca urmare a retenţiei în sânge a pigmenţilor biliari (bilirubină), blocaţi în canalul coledoc. Alte simptome constau din: ficat umflat (hepatomegalie), splină umflată (splenomegalie), scaune grăsoase şi decolorate, urină hipercromă, tulburări dispeptice, anorexie, prurit supărător, astenie, paloare şi slăbire generală. În funcţie de procentul de bilirubină deversată în sânge se diferenţiază mai multe tipuri de icter: hemolitic, mecanic, hepatocelular şi cu patogenie mixtă. De oricare dintre aceste forme de icter aţi suferi, în regimul alimentar, cele mai recomandate alimente sunt extractele de ficat şi adausul de vitamine (B, K). Efecte bune are şi o cură de coacăze negre, timp de două săptămâni. La masă este bine să se servească ardei gras, pătrunjel, mărar, precum şi fructe proaspete (mere, pere, piersici). După fiecare masă sau ceai consumat se poate lua câte o linguriţă de bitter suedez. Urmărind evoluţia bolii, se constată că după 2-3 zile apare o revenire la normal a culorii pielii, iar analizele de laborator vor fi mult mai bune. În respectarea regimului alimentar sunt interzise grăsimile animale, tocăturile, mezelurile, sosurile, conservele şi alcoolurile tari. În cazul icterului, regimul de viaţă impune o atenţionare specială. Întrucât icterul este o afecţiune contagioasă, care se transmite cu uşurinţă la persoanele din preajmă, se impune o izolare strictă a bolnavului, fie într-un spital de boli contagioase, fie la domiciliu. În intervalul de evoluţie a bolii, pacientul va fi scutit de eforturi fizice şi intelectuale.