Răspundem cititorilor: Coaja de mesteacăn, un excelent remediu în afecţiunile rinichilor

Aurelia D., jud. Neamţ: "În ce afecţiuni sunt recomandate preparatele din coajă de mesteacăn?"

Prof. Constantin Milică: Proprietăţile terapeutice de mare importanţă sunt: antiseptice, antimicrobiene, antibacteriostatice (mai ales asupra bacteriilor Escherichia coli şi a stafilococului auriu). Prin aceste însuşiri, mesteacănul este un adevărat elixir pentru rinichi, vezică urinară şi căi respiratorii. Scoarţa are proprietăţi depurative, digestive şi febrifuge, iar seva este antilitiazică urinar.

În tratamentele externe, preparatele din mesteacăn au bune efecte antiinflamatoare, tonice-capilare şi antiseptice pentru piele.

Cele mai bune rezultate se corelează cu bolile renale şi genitale, la care intervin cantităţile mari de flavonoide existente în frunze şi scoarţă. Prin efectele antiinflamatoare şi antiseptice se curăţă tractul renal şi urinar de eventuale toxine sau de infecţii bacteriene (în caz de cistită, nefrită şi uretrită). În plus, acţionează direct prin eliminarea excesului de săruri minerale, separate sau compactate sub formă de nisip şi calculi.

Alte afecţiuni în care s-au constatat efectele benefice ale preparatelor din mesteacăn sunt:

- combaterea hipertensiunii arteriale, a cardiopatiei ischemice şi a aterosclerozei coronariene, evitând tulburările caracteristice (ameţeli, dureri de cap, vertij şi acufene - zgomote în urechi);

- combaterea durerilor reumatismale, a inflamaţiilor articulare, artrite, artroze şi gută, ca urmare a proprietăţilor antiinflamatoare, efectul fiind mai evident în cazul asocierii cu osul-iepurelui, urzică şi creţuşcă;

- prevenirea diabetul zaharat;

- stimularea secreţiilor gastrice, biliare şi intestinale şi, implicit, pofta de mâncare în caz de anorexie;

- combaterea infecţiilor intestinale, enterite, enterocolite, colite de fermentaţie şi de putrefacţie (în asociere cu salvie şi cu scoarţă de stejar);

- combaterea ascitei (în asociere cu ienupăr), a dispepsiei şi a anacidităţii gastrice;

- efecte bune în tratarea unor boli respiratorii, ca bronşita cronică şi acută, laringita, esofagita, guturaiul şi gripa.