Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Colesterolul „rău“ favorizează apariţia bolilor de inimă
Floriana O., jud. Prahova: "Ce este colesterolul "rău" şi care sunt urmările sale asupra sănătăţii organismului?"
Prof. Constantin Milică: Colesterolul LDL este fracţiunea "rea", întrucât în stare oxidată, transportă cu uşurinţă circa 65% din colesterolul sanguin, pe care îl depune pe pereţii interiori ai arterelor sub formă de plăci galbene numite "ateroame". Aceste plăci, împreună cu unele fosfolipide şi trigliceride, încarcă sistemul vascular, îngustează arterele şi favorizează frânarea ritmului de curgere a sângelui, uneori cu apariţia unor leziuni. Prin cicatrizarea leziunilor şi sclerozarea vaselor sanguine, arterele îşi pierd elasticitatea, devin friabile şi se pot rupe în zonele mai subţiri. Aici pot să apară hemoragii, cheaguri de sânge şi tromboze. Procesul de sclerozare începe cu arterele mici ale inimii, creierului şi ale picioarelor; arterele se înfundă mult mai uşor, provocând dureri acute. Treptat, se îngustează şi vasele mari. Acestea au suprafaţa internă aspră şi pot să reţină cheagurile de sânge care, împreună cu moleculele de colesterol, duc la tromboze. La o hipertensiune crescută brusc, cheagurile se desprind de pe suprafaţa vaselor, intră în circuitul sanguin şi pot provoca o embolie, cu accidente cerebrale şi vasculare grave, adesea iremediabile. Consecinţele acestor afecţiuni din zona inimii pot fi cardiopatia ischemică, angina pectorală şi infarctul miocardic. La membrele inferioare se manifestă prin dureri acute în pulpe (mai ales la mers) şi în înnegrirea degetelor de la picioare. Valoarea LDL nu trebuie să depăşească 150 mg/100 ml sânge. La analize, cantitatea colesterolului LDL (rău) trebuie să fie de cel mult 4 ori mai mare decât colesterolul HDL (bun). La bolnavii hipertensivi, cu diabet şi la fumători acest raport ar trebui să fie mai mic pentru a evita apariţia unor factori de risc. Există pacienţi care pot avea numai 20 mg% HDL şi 170 mg% LDL ceea ce ridică raportul la 8,5, extrem de periculos pentru declanşarea bolilor cardiovasculare. Pericolul bolilor coronariene indicat de valoarea LDL este un indiciu mai sigur decât nivelul colesterolului total, care ar avea valori normale de 180-200 mg%. Există o strânsă corelaţie cu vârsta pacientului; la fiecare 10 ani de viaţă peste vârsta de 30 de ani, plafonul colesterolului total este admis cu o creştere normală de 10 mg%.