Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Consumaţi zilnic sirop de afine, dacă suferiţi de infecţii urinare
Viorica D., Bucureşti: "Ce plante sunt recomandate în tratamentul infecţiilor urinare?"
Prof. Constantin Milică: Infecţiile urinare sunt boli ale căilor renale cauzate de prezenţa în urină a unor germeni microbieni, a toxinelor eliminate de microbi şi a toxinelor de provenienţă alimentară sau medicamentoasă. Infecţiile sunt localizate, în primul rând, la nivelul căilor urinare, respectiv în vezica urinară, ureter şi uretră. Sunt mai frecvente la copii şi bătrâni decât la adulţi, iar în rândul copiilor mai mult la fete decât la băieţi. Diferenţierea este legată de vârstele cu imunitate mai redusă. La adulţi se constată că inflamaţiile şi infecţiile din zonele inferioare ale tractului urinar pot afecta circa 80% dintre femei, fără a exista un risc major pentru sănătatea generală. În acest caz, cele mai frecvente afecţiuni sunt cistitele (la nivelul vezicii urinare) şi uretritele (în uretră). La persoanele în vârstă, infecţiile urinare ajung la o frecvenţă de 10-20%, cu evoluţii lente, care pot duce la complicaţii ce scad calitatea vieţii şi durata de viaţă. Cel mai frecvent apare disuria (dificultatea de urinare), polikiuria (urinări frecvente) sau enurezisul cu incontinenţă urinară (pierderea involuntară a urinei). Fitoterapia se bazează pe plante cu efecte antiseptice, diuretice, antiinflamatoare, calmante şi antispastice. Dacă bacteriile nu sunt distruse complet, sunt posibile reveniri ale infecţiei şi, de aceea, tratamentele sunt de lungă durată şi solicită răbdare din partea pacientului. Contra infecţiilor urinare se recomandă: frunze de merişor, afin, strugurii-ursului, mesteacăn, busuioc, urzică şi dumbravnic; flori de soc, sulfină, muşeţel, lavandă şi lumânărică; herba de vinariţă, coada-calului, cimbrişor, sunătoare, şovârf, rostopască, coada-şoricelului şi traista-ciobanului; rădăcini de pir, osul-iepurelui, scai vânăt şi valeriană; muguri de pin, plop negru şi ienupăr; fructe de afin, ienupăr, fenicul şi anason; scoarţă de salcie; seminţe de pătrunjel şi in; teci de fasole; mătase de porumb. Se prepară infuzii cu plante luate separat sau în amestecuri, pentru a mări efectele terapeutice (două linguriţe la 200 ml apă clocotită). Efecte deosebite contra infecţiilor urinare se realizează cu: sirop de afine; vin de măceşe; ulei de cătină albă; suc de morcov, ţelină, afine, coacăze, mere.