Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Consumul exagerat de cartofi şi de lactate duce la formarea de pietre la rinichi
Clara S., jud. Constanţa: "Aş dori să ştiu, dacă se poate, de ce se formează pietrele la rinichi. Vă mulţumesc!"
Prof. Constantin Milică: Pietrele la rinichi sau calculii renali se formează în urma reacţiilor cu calciu a trei tipuri de acizi: oxalic, uric şi fosfatic, rezultând oxalaţi, uraţi şi fosfaţi. Mărimea, forma şi consistenţa calculilor sunt variabile, în funcţie de compoziţia chimică şi de durata de formare. Cei mai frecvenţi (în proporţie de 70%) sunt calculii oxalici (oxalaţi de calciu), de culoare cenuşie, foarte dureroşi, datorită formelor aciculare sau colţuroase, care provoacă leziuni şi infecţii pe căile urinare. Calculii uratici (uraţi de calciu) sunt rotunjiţi, netezi, duri, de culoare galben-bruni şi pot fi eliminaţi mult mai uşor. Calculii fosfatici (fosfaţi de calciu) sunt moi, sfărâmicioşi şi albicioşi la culoare. Factorii care favorizează formarea pietrelor la rinichi sunt: - deplasarea rinichilor, provocată de eforturi fizice, călărie sau călătorii cu vehicule care produc trepidaţii (căruţă, motocicletă sau bicicletă), declanşând colica renală; - alimentaţie neadecvată mecanismelor proprii de metabolizare (mese copioase cu consum exagerat de cărnuri, lactate, cafea, cacao, ciocolată, ceai negru, ape minerale bogate în săruri, toate acestea pot mări concentraţia în substanţe cristalizabile din urină); - reacţii fizico-chimice care favorizează cristalizarea (oligurie, boli metabolice, diabet, obezitate, gută, leucemie mieloidă, pH-ul urinar, tratamente cu sulfamide şi stază urinară), precum şi lipsa unor coloizi protectori care ar bloca procesul de cristalizare; - obstacole în eliminarea normală a urinii (adenom de prostată, steatoză uretrală, infecţie urinară, sarcină la femei, paraplegie cu imobilizare la pat); - traumatisme cu leziuni pe căile excretoare renale, inflamaţii şi infecţii locale şi formarea de cheaguri de sânge în jurul cărora se depun sărurile urinare; - afecţiuni invalidante care duc la imobilizare la pat în cazul persoanelor paraplegice, suferinzii care poartă sondă uretrală şi uneori la femei gravide; - compoziţia apei de băut cu exces de săruri minerale; - consumul exagerat de cartofi, cacao, cafea, ceai negru şi alte dulciuri (favorizează precipitarea acidului oxalic), excesul de carne, lapte şi derivate lactate (favorizează precipitarea uraţilor, fosfaţilor şi carbonaţilor), administrarea excesivă de vitamină D şi deficit de vitamină A; - deshidratarea excesivă produsă de climă foarte caldă, transpiraţie abundentă, scaune diareice sau vărsături prelungite; - predispoziţia ereditară şi malformaţii congenitale.