Atunci când metodele de investigație devin insuficiente pentru o diagnosticare corectă, intervine biopsia, cea mai eficientă investigație prin care medicul poate să confirme sau să excludă existența unor
Răspundem cititorilor: Cura de urzici, cea mai bună metodă de detoxifiere
Elena G., jud. Sălaj: „Sunt o cititoare fidelă a paginii de sănătate şi aş dori să aflu câte ceva despre cura de primăvară cu urzici.“
Prof. Constantin Milică: Datorită conţinutului ridicat în substanţe proteice, vitamine şi săruri minerale, urzicile tinere se folosesc, cu mare succes, în cure alimentare de primăvară, timp de minimum o lună de zile, sub diferite forme de preparate culinare (salate, supe, ciorbe, mâncăruri cu carne, piure, pilaf, chiftele cu cartofi, umplutură pentru plăcinte, sucuri). Salatele se prepară numai din urzici, frecate cu sare pentru a nu mai fi vezicante, sau în asociere cu frunze de păpădie şi lăptucă (în părţi egale), cu puţin ulei şi zeamă de lămâie. Aceste salate au efecte miraculoase de primenire a sângelui, prin curăţire de toxine şi prin revigorarea şi vitaminizarea organismelor anemici şi debilitate la ieşirea din iarnă. Efectul revigorant este datorat stimulării proceselor de producere a globulelor roşii (hematii), a leucocitelor şi a trombocitelor. Este adevărat că, de la o anumită vârstă, corpul omenesc prezintă o carenţă acută de fier şi de vitamine ceea ce declanşează simptome de oboseală şi de epuizare, accentuate la sfârşitul iernii şi începutul primăverii. Acum apar anemiile, asteniile, depresiile, tot mai frecvente cu vârsta. Omul se simte slăbit, mai bătrân şi este torturat de gândul ineficienţei în familie şi în societate. Datorită conţinutului ridicat în fier, vitamine şi clorofile, urzicile se dovedesc deosebit de utile în aceste situaţii, mai ales în anemiile cu deficit de hemoglobină şi de eritrocite. După consumul de urzici apare o senzaţie de energie, vitalitate şi bună stare fizică şi intelectuală. Supa de urzici se prepară din frunze tinere, care se fierb în apă cu sare, se toacă mărunt, se înăbuşe în puţin unt, se adaugă apă (din cea în care s-a fiert), se îngroaşă cu făină, mărar şi câteva felii de cartof şi se mai dă în clocot. Ciorba (borşul) de urzică se prepară prin fierberea urzicilor cu o ceapă tăiată mărunt, morcov, ţelină, albitură şi orez, se adaugă borşul fiert separat şi strecurat. Se potriveşte de sare şi se mai dă în câteva clocote. Se serveşte ca atare sau se drege cu smântână. Piureul se obţine prin tocare pe un fund de lemn a urzicilor fierte în apă cu sare; se adaugă puţină făină albă şi zeamă în care au fiert, se amestecă bine pe foc şi se serveşte cu hrean ras, ceapă prăjită în ulei (după gust) şi cu mămăligă. Consumul zilnic de piureu are efecte favorabile în stimularea poftei de mâncare prin acţiuni directe asupra declanşării secreţiilor gastrice, hepatice, pancreatice şi intestinale. Pilaful de urzici se obţine din urzici fierte şi tocate puse într-o cratiţă în care s-au prăjit în ulei 1-2 linguri de orez şi o ceapă tăiată mărunt; se adaugă puţină zeamă de la fiertul urzicilor, se sărează şi se ţine la cuptor 20-30 minute. Se serveşte rece. Chiftelele de urzică se obţin din urzici crude sau opărite, tocate mărunt care se amestecă cu o cantitate dublă de cartofi raşi, un ou proaspăt, puţine frunze de coada-şoricelului, o ceapă tăiată mărunt şi sare. Urmează prijirea în ulei, eventual adăugând câteva bucăţele de salam sau şuncă. Plăcinta cu urzici se prepară din urzici fierte şi tocate mărunt, amestecate cu unt, brânză telemea, sare, piper şi ouă fierte tari şi zdrobite; compoziţia se aşază pe foi de aluat, se rulează şi se pun la cuptor într-o tavă.