Răspundem cititorilor: Infuzia de lăcrămioare trebuie consumată cu mare prudenţă de bolnavii de inimă

Iuliana D., Cluj-Napoca: "Aş dori să ştiu dacă lăcrămioarele sunt utilizate în terapia naturistă pentru combaterea bolilor de inimă."

Prof. Constantin Milică: Pentru combaterea bolilor cardiovasculare, luna mai ne oferă un splendid covor vegetal cu multe specii de plante, aflate în flora spontană şi în cea cultivată. Încă din primele zile de mai se impun atenţiei lăcrămioarele, floarea de mărgăritar sau clopotele de mai (Convallaria majalis), cu flori mici şi graţioase ca mărgelele de alabastru, cu parfum de o fineţe inegalabilă. Lăcrămioarele sunt plante perene, originare din emisfera nordică, care cresc în umbra pădurilor, stejărete, tufişuri, lunci fertile şi cu umiditate ridicată, unde formează un covor imaculat de o rară frumuseţe.

Planta este mică de statură, cu tulpina de numai 10-20 cm, pornită dintr-un rizom orizontal. Frunzele late, eliptice sau ovoidale, lucitoare, cu nervuri paralele, având rol de a ocroti bobocii florali din care vor apărea nişte flori mici, albe, puternic parfumate, în formă de clopoţei, grupate câte 5-10, în raceme laxe.

În conţinutul chimic al florilor şi frunzelor predomină glicozidele cardiotonice asemănătoare digitalinei, cum sunt convalarina şi convalatoxina.

În terapeutica medicală se folosesc frunzele, care se recoltează începând de la deschiderea florilor până la maturarea fructelor. Se usucă la umbră, în strat subţire, sau artificial, la temperaturi de 60-800C, realizând 1 kg produs uscat din 6 kg frunze proaspete. După manipularea frunzelor se impune spălarea pe mâini, întrucât planta poate fi otrăvitoare.

Din vremuri vechi, florile de lăcrămioare au fost folosite ca tonic-cardiace, fără a ridica tensiunea arterială. Datorită conţinutului în heterozide cardiotonice şi saponozide (convalazida, convalarina, convalamarina), florile şi frunzele se utilizează, cu mare prudenţă, după avizul medicului, în tratamentul unor boli cardiovasculare, ca insuficienţa cardiacă, angina pectorală, nevroze cardiace, aritmii, extrasistole, palpitaţii, puls redus şi ateroscleroză, mai ales la persoane cu intoleranţă faţă de tratamentele medicamentoase. În urma tratamentului dispar durerile acute de cap, migrenele şi ameţelile pe fondul nevrozelor cardiace. Se recomandă infuzie din 6-8 grame frunze uscate la 200 ml apă clocotită, luând zilnic câte o lingură la intervale de 3-4 ore.