Răspundem cititorilor: Infuziile din mătase de porumb combat colecistitele

Margareta F., jud. Cluj: „De ce apar crizele de colecist şi cum poate fi tratată afecţiunea cu remedii din plante?“

Prof. Constantin Milică: Colecistitele constau din inflamaţii, acute sau cronice, ale peretelui vezicii biliare, în grade diferite (congestii, supuraţii, gangrene), ca urmare a blocării drenajului bilei. Colecistita acută, foarte dureroasă, este provocată de infecţii cu diferiţi germeni microbieni (colibacili, streptococi, stafilococi, pneumococi, salmonele, bacilul tific şi paratific). Aceşti germeni ajung în colecist pe căile sangvine sau prin canalele care fac legăturile cu ficatul şi cu duodenul. Colecistita cronică este o inflamaţie persistentă a pereţilor supraîngroşaţi, apărută în urma formării de calculi în interiorul vezicii (litiază biliară) sau pe căile biliare (canalul hepatic şi canalul coledoc). Mai intervin şi alţi factori : infecţioşi, chimici, alergici, neurohormonali şi distrofici. Boala mai apare în urma activării unor afecţiuni digestive (colită, apendicită, ulcere, refularea sucului pancreatic în colecist) sau prin intoxicarea cu săruri de aur, barbiturice şi antibiotice. Complicaţiile pot fi locale, prin perforarea colecistului, urmată de o peritonită generalizată sau închistată. Complicaţiile la distanţă sunt corelate cu obstrucţii ale canalului cistic sau coledoc şi cu alte afecţiuni (ciroză şi ascită, icter infecţios, angiocolită acută, abcese hepatice, perforaţie în peritoneu, pancreatită hemoragică, septicemie, tromboza venei porte şi litiază biliară cu tendinţă de cancerizare). Prin blocarea mecanică a evacuării ritmice a vezicii, microorganismele se înmulţesc în interior şi produc inflamaţia mucoasei, iar bila restantă determină depunerea de mâl, nisip sau calculi biliari. Crizele se intensifică după un consum excesiv de grăsimi animale, sosuri cu rântaşi, tocături, mezeluri, multe ouă, tutun, cafea, alcool, sau la stări de stres, tensiune şi oboseală.

În tratamentele naturiste sunt eficiente infuziile din:

- frunze de anghinare, frag, frasin, iederă, mentă;

- flori de gălbenele, coada şoricelului, muşeţel, lavandă, siminoc, arnică;

- herba de rostopască, coada calului, urzică, păpădie, sunătoare;

- mătase de porumb (40 g la 500 ml apă);

- decocturi din rădăcini de cicoare şi săpunariţă, scoarţă de dracilă, seminţe de in, anason, chimion, fenicul şi ovăz.

În prezent sunt recomandate multe reţete din amestecuri de plante cu efecte verificate:

- sunătoare (4 linguri), muşeţel, siminoc, păpădie şi troscot (câte 1 lingură);

- talpa gâştei (30 g), valeriană (20 g), mentă (15 g), sunătoare (10 g), coada şoricelului (10 g), lavandă (10 g), fenicul (5 g) din care se ia o lingură, se infuzează în 200 ml apă fierbinte şi se consumă 1-2 ceaiuri calde pe zi.