Răspundem cititorilor: Kinetoterapia detensionează articulaţiile dureroase

Ioan G., jud. Mehedinţi: „Din cauza unor dureri musculare şi ale articulaţiilor mi s-a recomandat, de către medicul de familie, efectuarea unor proceduri kinetoterapeutice. Cât de utilă este kinetoterapia? Vă mulţumesc.“

Prof. univ. dr. Ostin Mungiu, specialist în algeziologie: O parte dintre dureri nu apar decât în timpul mobilizării membrelor sau a coloanei vertebrale, limitând amploarea mişcărilor. Astfel, pacientul se izolează într-un cerc vicios, întrucât nu se mişcă, deoarece se teme de durere, iar imobilizarea nu face altceva decât să favorizeze menţinerea fenomenului dureros. Kinetoterapia există tocmai pentru ruperea acestui cerc vicios, dincolo de posibilităţile farmacologice. Tehnicile kinetoterapeutice cuprind masajul, kinetoterapia pasivă, tehnici de relaxare musculară şi tehnici de reeducare senzorială şi motorie. În cadrul acestui grup de tehnici se realizează mobilizări pasive ale articulaţiei, tehnici de întindere (stretching) şi tracţiuni. Prin aceste tehnici se realizează compresii şi decompresii ale articulaţiei, care realizează variaţii ale presiunii articulare şi care permit o mai bună hrănire a cartilajului articular. În urma acestor manevre se obţine o scădere a tensiunilor din articulaţie, ceea ce duce la ameliorarea durerii. Un efect asemănător îl au şi tehnicile de elongaţie vertebrală, care, prin reducerea mecanismelor compresive, determină un efect antalgic. Tehnicile de întindere aplicate corect duc în final la creşterea amplitudinii articulaţiei blocate de scurtări musculo-tendinoase anormale, înlăturarea crampelor sau altor forme de spasticitate musculară, ceea ce evident are un efect de calmare a durerii. Aceste tehnici se recomandă a fi efectuate de către specialist, deoarece trebuie respectate anumite grade de întindere şi un anumit timp de executare a manevrei. Efectuate neprofesionist, aceste manevre pot determina leziuni ale ţesutului, acumulare de substanţe iritante, care întreţin durerea sau înrăutăţesc circulaţia în zona supusă manevrelor. Masajul zonelor dureroase este o tehnică cunoscută încă din Antichitate, dar ea a fost perfecţionată continuu, astfel că există numeroase tehnici de masaj terapeutic. Ele se adresează nu numai pielii şi ţesutului celular subcutanat, ci şi muşchilor, vaselor şi chiar acţionează la distanţă asupra sistemului nervos. Astfel, masajul profund declanşează influxuri care conduc la sistemul nervos central, iar de acolo, în sens descendent, se vor transmite mesaje chimice care pot conduce la calmarea durerii. De aceea, kinetoterapeuţii profesionişti folosesc masajul înainte de a trece la metode kinetoterapeutice mai solicitante. Ei susţin că starea de bine care este transmisă pacientului prin masaj, departe de a fi un efect placebo, este rezultatul mobilizării unor molecule din corpul uman capabile să calmeze durerea, endorfinele.