Răspundem cititorilor: Multe lichide şi repaus, în caz de edeme la picioare

Tudor L., 40 de ani, Braşov: „Soţia mea suferă frecvent de edeme la nivelul picioarelor. Ni s-a spus că una dintre cauze ar fi statul prelungit în picioare, dar şi posibile infecţii la nivel renal. Ce regim alimentar şi ce tratamente ar putea-o ajuta?“

Prof. Constantin Milică: În primul rând, atenţia va fi îndreptată spre îndepărtarea focarelor infecţioase din organism (amigdale, granulom dentar, sinuzite, pielonefrite), suprimarea factorilor toxici (plumb, siliciu, raze X şi uraniu, chimicale) şi tratarea bolilor de nutriţie (diabet zaharat, colesterol, gută).

Este cunoscut că picioarele se umflă, mai frecvent, în a doua jumătate a zilei, ca urmare a statului prelungit în picioare (ortostatism). De aceea, dezumflatul se poate realiza printr-un repaus la pat cu picioarele ridicate pe perne mai înalte sau prin masare, de jos în sus, cu unguente care prezintă proprietăţi antiinflamatoare. În cazuri agravante, repausul la pat devine obligatoriu şi se poate prelungi la câteva săptămâni, într-o cameră caldă, uscată şi aerisită, cu protecţie asigurată împotriva frigului şi a umezelei, folosind o vestimentaţie adecvată.

Infecţiile implicate în declanşarea edemelor se cronicizează şi devin acute în anumite condiţii, care trebuie să fie evitate (sezoane reci, nerespectarea măsurilor de igienă locală, scăderea imunităţii generale). Se va asigura un tranzit digestiv adecvat vârstei, printr-o dietă bogată în fibre alimentare, care poate declanşa minimum un scaun pe zi. În plus, pacienţii îşi vor organiza activităţile zilnice astfel încât să evite retenţiile prelungite la urinare (la intervale de peste 2-3 ore).

Sunt indicate băi călduţe de picioare. În cursul zilei, se recomandă o destindere în aer liber, cu practicarea unor sporturi raţionale, fără eforturi fizice mari.

Se impune un control strict, de fiecare zi, pentru reducerea consumului de proteine şi grăsimi animale (mai ales carnea de porc, vită şi vânat), până la un plafon de 20-30 g proteine pe zi, precum şi a consumului de sare (maximum 2-5 grame pe zi).

Din regimul nutritiv zilnic se vor exclude alimentele sărate: conserve, mezeluri, afumături, supe, ciorbe de carne, murături, brânzeturi conservate, peşte gras (marin şi oceanic), muştar, condimente iuţi şi sărate, gelatină uscată, precum şi unele produse vegetale cu exces de acizi organici şi săruri minerale (măcriş, sparanghel, spanac, ciuperci).

În faze agravante se impune, mai întâi, o cură de înfometare de 2-3 zile, numai cu sucuri de fructe, urmată de o dietă cu legume, fructe, orez, ulei vegetal, dulciuri şi făinoase (toate fără sare). După două săptămâni se introduc în alimentaţie laptele şi produsele lactate (brânză de vaci), iar ulterior albuşul de ou şi carnea slabă de pasăre şi peşte, obligatoriu cu restricţie de sare. Se admit condimentele şi aromele naturale (lămâi, usturoi, ceapă, pătrunjel, leuştean, sos de tomate, scorţişoară, cuişoare).

Pentru prevenirea infecţiilor renale se impune consumul unei cantităţi sporite de lichide (1.500-2.000 ml pe zi), asigurând astfel o eliminare intensă a sărurilor, mai ales clorura de sodiu din ţesuturi. În acest consum suplimentar de lichide sunt preferate sucurile de tomate, afine, pere, mere, struguri, caise sau coacăze, cu bune efecte în cazuri de azotemie.