Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Nu consumaţi brânzeturi, dacă aveţi litiază fosfatică
Victor B., 49 de ani, Cluj: „Sufăr de litiază fosfatică şi adresez domnului prof. Milică rugămintea de a-mi sugera câteva metode de tratament şi recomandări alimentare în legătură cu această boală. Vă mulţumesc!“
Prof. Constantin Milică: În litiaza fosfatică şi fosfo-calcică se recomandă infuzii din cozi de cireşe, mătase de porumb, frunze tinere de mesteacăn, frunze de gutui, coji de mere uscate (un litru pe zi) şi decoct din rădăcini de ţelină şi herba de zămoşiţă (2-3 linguriţe la 500 ml apă care se fierbe 5 minute şi se bea înainte de mesele principale). Sub formă de amestecuri sunt eficiente două reţete: - codiţe de cireşe sau vişine, mătase de porumb şi herba de zămoşiţă (în părţi egale), din care se ia o lingură amestec la 200 ml apă, se fierbe 5 minute şi se beau 2-3 căni pe zi; - rădăcini de roibă-Rubia (100 g), frunze de mesteacăn (20 g), fructe de ienupăr (15 g) şi fructe de măceş (15 g), din care se iau 3 linguriţe amestec la 600 ml apă, se fierbe 5-10 minute, se strecoară şi se beau 3 ceaiuri calde pe zi. Tratamentele externe constau din băi calde, până la mijloc, timp de 20-30 de minute, cu decoct din 100 g amestec de plante (herba de coada-şoricelului, flori de trifoi-roşu şi paie de ovăz), care se fierbe 10-20 de minute în 5 litri apă şi se toarnă în cada de baie. În timpul băii se bea, prin înghiţituri rare, un ceai preparat din amestecuri de plante, utile în calmarea durerilor şi în dizolvarea calculilor. În litiaza fosfatică, manifestată prin surmenaj şi stări febrile, se prevede o dietă acidifiantă, cu rol antiseptic şi solubilizant al fosfaţilor, ca urmare a spălării căilor urinare. Regimul alimentar trebuie să fie bine echilibrat, cu aport ridicat în lichide, dar sărac în aport caloric, proteine animale, fosfor şi calciu. Sunt permise: cerealele (ca bază a regimului alimentar), ciorbe, carne slabă, peşte slab, drojdie, condimente din plante aromatice, miere de albine, unele legume (morcov, fasole verde, mazăre, ceapă, varză de Bruxelles, tomate, dovlecei) şi fructe (mere, pere, caise, piersice, prune, portocale, lămâi, mandarine, banane, măceşe, coacăze, afine), sucuri de legume (morcov - 330 ml, castraveţi - 90 ml şi ridichi - 90 ml) şi sucuri de fructe (mere sau pere - 500 ml). Ponderea de fosfor din alimentaţia zilnică nu trebuie să depăşească 300 mg. De aceea, sunt interzise laptele integral, brânzeturile (caşcaval, brânză de burduf), conserve, peşte gras, heringi, scrumbie, ştiucă, supe de zarzavat, gălbenuş de ou, organe (creier, ficat, rinichi, inimă, limbă), leguminoase uscate (fasole boabe, mazăre, bob, linte), fructe oleaginoase (nuci, alune, arahide, migdale), cacao, ciocolată, precum şi fructe şi legume alcalinizante, cu conţinut prea ridicat în fosfaţi, care precipită sub formă de săruri de calciu.