Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Răspundem cititorilor: Nu faceţi băi cu nămol, dacă suferiţi de poliartrită reumatoidă
Mihai C., Suceava: „Am 64 de ani şi sufăr de poliartrită reumatoidă. Ce regim de viaţă trebuie urmat? Este recomandată balneofizioterapia?“
Dr. Vlad Bejan, medic reumatolog: Regimul igienic de viaţă şi muncă în cazul poliartritei reumatoide presupune adoptarea unui stil de existenţă care să nu solicite fizic şi psihic bolnavul. Astfel, organismul nu trebuie să-şi epuizeze resursele şi, eventual, să lupte cu boala prin mecanismele sale specializate. Medicamentele sunt baza şi speranţa în lupta cu poliartrita reumatoidă. Ele asigură, atât cât se poate, de la om la om, succesul. Tratamentul de fond imunomodulator reprezintă complexul de medicamente diverse care, luate luni şi ani de zile, opresc evoluţia bolii şi chiar refac ţesuturile doar parţial afectate. Antiinflamatoriile necortizonice au efecte benefice, dar şi unele nedorite. Fiecare bolnav reacţionează în mod particular la fiecare medicament. Medicul cântăreşte dacă efectul bun este mai mare faţă de riscurile ce ar putea apărea în timpul tratamentului. Balneofizioterapia are doar un rol de completare şi susţinere a celui medicamentos. Nu sunt recomandabile aplicaţiile generale de nămol, băi generale cu ape minerale, băi de soare, gimnastică cu eforturi mari. Procedurile locale de hidro-termo-terapie (cataplasme, comprese, prişniţe, fricţiuni) ameliorează circulaţia vasculară. Masajul şi gimnastica medicală asigură tonusul şi troficitatea musculară, precum şi supleţea articulară. Electroterapia este folosită pe scară largă pentru calmarea durerilor şi îmbunătăţirea tonusului muscular. Terapia ocupaţională antrenează mâinile bolnavului în activităţi de autoîntreţinere şi lucrative. Radioterapia (reze X, raze Roentgen) este folosită de peste 100 de ani în calmarea durerilor, prin diminuarea inflamaţiei locale la una-două articulaţii. Tratamentul psihologic şi de consiliere socio-profesională trebuie făcut ori de câte ori se recomandă, dar de persoane specializate, deoarece bolnavul vede cu proprii ochi că boala îi distruge aspectul, iar neputinţa îl face dependent de alţii. Tratamentul ortopedic: la poliartrita reumatoidă, unde articulaţiile se deformează şi devin ineficiente rapid, ortezele „de noapte“ la degetele mâinilor şi picioarelor, la glezne şi pumni, pentru coloana vertebrală pun în repaus şi menţin în ax segmentele osoase. Ortezele funcţionale „de zi“, care ajută mâinile să prindă şi să tragă cu eficienţă pentru a se îmbrăca, spăla şi hrăni singur sunt complexe şi utile. La picioare, susţinătoarele plantare de corectare sau de menajare, precum şi ghetele ortopedice pe măsură sunt create de persoane specializate şi uşurează foarte mult viaţa bolnavilor. Tratamentele chirurgicale de protezare prin înlocuire nu mai sunt o noutate. Şoldul, genunchiul, articulaţiile degetelor pot fi înlocuite cu articulaţii artificiale, atunci când deranjează bolnavul prin durere sau prin compromiterea funcţiei.