Răspundem cititorilor: Păducelul, cel mai indicat în cardiopatia ischemică

Teodor F., 50 de ani, Târgu Neamţ: „Sunt diagnosticat cu cardiopatie ischemică şi aş dori să aflu de la prof. Milică ce tratamente fitoterapeutice mi-ar putea recomanda pentru această boală. Vă mulţumesc“.

Prof. Constantin Milică: În primul rând sunt folosite specii vegetale bogate în principii active care pot acţiona în cazul bolilor de inimă:

- degeţelul lânos, degeţelul roşu, cu acţiuni tonic-cardiace în angina pectorală, insuficienţă cardiacă, mărirea contracţiei miocardului şi rărirea ritmului cardiac;

- talpa gâştei, cu efecte în angina pectorală, hipertensiunea arterială, tahicardia, nevrozele cardiace şi reglarea bătăilor inimii după stări nevrotice;

- păducelul, care acţionează favorabil în angina pectorală, cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, tahicardia, aritmii, fibrilaţii şi palpitaţii, ateroscleroza, miocordita şi ca vasodilatator coronarian şi periferic, cu creşterea permeabilităţii vasculare şi fluidităţii sângelui;

- anghinarea are acţiuni terapeutice în angina pectorală, insuficienţa cardiacă cu edeme, zgomot în urechi, hipertensiune arterială şi ateroscleroză;

- valeriana, are efecte antispasmodice şi sedative în nevroze cardiace, reglarea presiunii arteriale şi a palpitaţiilor inimii, inclusiv calmarea sistemului nervos la nivelul encefalului, înlăturând durerile de cap;

- saschiul, are proprietăţi spasmolitice şi hipotensive, eficiente în hipertensiune arterială, tahicardie neurovegetativă, ateroscleroză sau la pierderea memoriei, acţionând prin dilatarea arterelor cerebrale şi irigarea optimă a sângelui spre creier;

- vâscul prezintă proprietăţi terapeutice hipotensive, sedative, bradicardizante, vasodilatatoare coronariene şi periferice, evitând congestia cerebrală, ateroscleroza şi extrasistolele.

Cu efecte adjuvante se mai recomandă, în consumul intern, infuzii sau decocturi (câte două căni pe zi) din amestecuri de plante în care intră, pe lângă speciile mai sus menţionate, şi alte specii medicinale, ca: roiniţă, busuioc, mentă, cimbrişor, rostopască, soc, tei, arnică, chimion, fenicul, coacăz negru, creţişoară, ciuboţica cucului, rădăcini de pătrunjel şi hrean, fructe de măceş, toate îndulcite cu miere de albine. Sunt indicate şi tincturile de păducel (câte 20 de picături de trei ori pe zi), maceratul de usturoi cu miere de albine şi propolis sau siropurile de cătină, coacăz negru, afin şi mentă. Este eficientă şi o cură de două-trei săptămâni cu o cură cu ulei de lavandă (20-30 de picături în apă, de două-trei ori pe zi).