Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Strugurii, un excelent remediu de revitalizare a organismului
Ecaterina B., jud. Dâmboviţa: "În ce afecţiuni este recomandată cura cu struguri proaspeţi?"
Prof. Constantin Milică: Cura de struguri proaspeţi durează 3-4 săptămâni şi constă din consumul zilnic a 1-2 kg struguri bine spălaţi, pentru a îndepărta substanţele pesticide folosite la tratamentele anterioare ale viei. Doza zilnică se împarte în trei părţi: câte o treime luate cu o oră înainte de micul dejun şi înainte de cele două mese principale. În obezitate se recomandă ca din 10 zile să se consume numai struguri timp de două zile. Cea mai eficientă cură recomandă ca, în primele 2-3 zile, să se consume câte un ciorchine înainte de cele 3 mese; treptat se măreşte doza zilnică, timp de 2-3 săptămâni până la cantitatea de 3 kg zilnic. Ulterior se reduce cantitatea de struguri, trecând la alte alimente până la încheierea sezonului. Supradoza curei nu este indicată, întrucât poate afecta ficatul care va prezenta stări de surmenaj. Valoarea nutritivă şi terapeutică a strugurilor este datorată unui conţinut chimic foarte bogat, în care predomină zaharuri direct asimilabile (16-17%), acizi organici (malic, tartric, succinic), proteine (0,7-2,1%), lipide (0,4-1,7%), taninuri, derivaţi flavonici, materii răşinoase, ceară, vitamine (A, B1, B2, B6, PP, C) şi săruri minerale (K, Mg, Fe, Mn, ca, P, I, Si). Fiind uşor asimilabili, strugurii reprezintă excelente produse energetice, musculare şi nervoase pentru organism, apoi remineralizante foarte bune, antitoxice, stimulente şi decongestive pentru ficat. În egală măsură sunt diuretice, laxative şi răcoritoare. Datorită acestor calităţi, strugurii prezintă o eficacitate foarte ridicată în tratarea următoarelor boli: anemie, convalescenţă, demineralizare, rahitism, astenie şi surmenaj; tulburări digestive, gastrite, congestia ficatului şi splinei, constipaţie cronică, litiază biliară, mărirea secreţiei, enterite, dizenterie, intoxicaţii cu mercur sau plumb, hemoroizi; reumatism, artritism, gută; tuse convulsivă, astm bronşic, stări febrile, iritaţii ale căilor respiratorii, tuberculoză pulmonară; hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană; nefrite, litiază renală, azotemie, edeme renale, eliminarea acidului uric; favorizarea acuităţii vizuale; dermatoze, acnee şi reîntinerire cutanată.