Răspundem cititorilor: Tratamentul cu decoct din ghimpe are efecte bune în caz de prostată

Grigore H., Giurgiu: „Ce plante medicinale sunt bune în caz de prostată?“

Prof. Constantin Milică: În tratamentul intern sunt recomandate:

- decoct din ghimpe (holeră), preparat dintr-o linguriţă herba uscată şi mărunţită la 250 ml apă; se fierbe 10 minute la foc domol, se lasă să infuzeze 15 minute în vas acoperit, se strecoară şi se beau 2 ceaiuri calde pe zi (dimineaţa şi seara pe stomacul gol, cu 30 minute înainte de mese). Tratamentul durează 6 luni şi se continuă încă 12 luni luând numai o cană pe zi (dimineaţa), în funcţie de stadiul bolii şi de reacţia organismului. Efectele tratamentului sunt decongestive, diuretice, dezinfectante şi cicatrizante şi se resimt după 3-4 săptămâni, cu reducerea micţiunilor nocturne, dispariţia usturimilor şi a durerilor pe uretră, în zona vezicii urinare sau a şezutului. Treptat, prostata se descongestionează şi îşi reia elasticitatea şi volumul normal, evitând astfel intervenţiile chirurgicale;

- infuzie din pufuliţă cu flori mici preparată dintr-o lingură herba uscată şi măcinată la 250 ml apă clocotită; se beau zilnic 3-4 ceaiuri calde, înainte de mese, având efecte în normalizarea urinării şi evitarea usturimilor sau durerilor pe uretră datorită proprietăţilor diuretice, depurative, antiinflamatoare şi dezinfectante;

- infuzie din flori de urzică moartă albă preparată dintr-o linguriţă flori la 250 ml apă; se beau 2 ceaiuri îndulcite pe zi, fracţionate în mai multe rerpize, într-un tratament de lungă durată cu efecte diuretice.

- infuzie din muguri de pin (20-30 g la un litru apă), din care se beau 3 căni pe zi timp de două săptămâni, cu efect de reducere a inflamaţiei glandei prostatice;

- decoct din 2-3 castane sălbatice zdrobite şi fierte într-un litru apă; se bea câte o cană de ceai înainte de fiecare masă, timp de 3 săptămâni.

Alte tratamente se fac cu infuzie din frunze de păr, de zmeur, de osul iepurelui, din flori de coada şoricelului sau decoct din seminţe decorticate şi neprăjite de dovleac (3-4 căni zilnic). Sunt eficiente şi tincturile de ghimpe, castane sălbatice sau ceapă.

Dimineaţa se poate lua un macerat apos din boabe de grâu, iar seara, înainte de culcare, se ia o lingură de ulei de dovleac sau o jumătate de cană cu seminţe de dovleac.

O altă direcţie de tratamente constă din folosirea uleiurilor eterice din plante aromatice (pin, ienupăr, chimion, fenicul), câte 5-10 picături pe zi, în puţină apă caldă şi îndulcită, cu 20-30 minute înainte de mesele principale, timp de două săptămâni.

În decursul timpului au fost elaborate numeroase reţete complexe în care sunt incluse atât plantele menţionate mai sus, cât şi multe alte specii.

Concomitent se aplică şi tratamente externe sub formă de cataplasme calde cu ceapă crudă şi flori de câmp, puse în partea de jos a abdomenului sau băi calde, zilnice, locale şi de şezut, cu infuzii sau decocturi din flori de fân, muşeţel, coada calului, castane, urzică albă, gălbenele, pin, busuioc şi tătăneasă.

Apiterapia recomandă polen (20 g luate dimineaţa timp de 30 de zile sau câte două linguriţe la fiecare masă), propolis şi supozitoare cu propolis.