Răspundem cititorilor: Tratamentul cu preparate din flori de soc ajută la vindecarea colicilor renale

Mihaela D., Oneşti: "În ce boli este indicat tratamentul cu preparate din flori de soc?"

Prof. Constantin Milică: Din experienţa de lungă durată au fost dovedite numeroase proprietăţi terapeutice care influenţează, în mod favorabil, metabolismul general uman:

- efecte diuretice şi depurative datorită derivaţilor flavonici şi a sărurilor de potasiu;

- efecte puternic sudorifice şi diaforetice datorate flavonelor şi acizilor fenolici care stimulează glandele sudoripare;

- efecte emoliente, laxative, purgative şi antiinflamatoare datorită conţinutului în saponine, pectine şi mucilagii;

- efecte antiseptice şi cicatrizante produse de conţinutul în taninuri şi ulei eteric;

- efecte galactogoge, antinevralgice şi antialergice imprimate de bioflavonoide, glicozizi şi vitamine.

În uz intern, florile de soc au efecte remarcabile într-un mare număr de boli:

- eliminarea toxinelor din organism, atât prin urină, cât şi prin transpiraţie, mărind activitatea secretorie a glandelor sudorifice şi intervenind direct în hidropizie;

- vindecarea unor afecţiuni renale, acţionând asupra epiteliului renal, cu stimularea activităţii rinichilor, dizolvarea nisipului şi a calculilor renali şi mărirea cantităţii de urină eliminată în timpul zilei. Astfel, intervine în nefrita cronică cu edeme, colică renală, cistite;

- în afecţiunile căilor respiratorii, florile de soc sunt eficiente în gripă, guturai, răceală, răguşeală, tuse, crize severe de astm bronşic, bronşită, tuberculoză, febre eruptive (rujeolă, scarlatină), favorizând erupţia, combate infecţiile la nivelul plămânilor şi ale căilor respiratorii superioare. Ceaiul din flori este eficace în crize de dispnee şi tuse, însoţite de cianozări, care trezesc bolnavul din somn, înainte de miezul nopţii, cu transpiraţie abundentă la trezire, agitaţie, anxietate şi extremităţi reci şi cianozate;

- calmarea durerilor reumatice, artroze, artrite, sciatică, nevralgii de trigemen şi intercostale, gută.

În uz extern, ceaiul de soc se foloseşte în furuncule, abcese, eczeme, degerături, arsuri, umflături, urticarie şi pentru comprese în conjunctivită, blefarită, eczeme ale pleoapelor şi orgelet, având rol de a reduce inflamaţiile şi de a fluidifica infecţiile.

Forme frecvente de administrare a florilor:

- infuzie din două linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 10 minute, se îndulceşte după gust şi se beau 2-3 ceaiuri călduţe pe zi, ultima cană înainte de culcare. Eficienţa creşte prin adausul unei linguriţe de bitter suedez sau sirop de mentă.

- tinctura preparată sub formă de macerat, timp de 14 zile, în alcool 400 , din care se ia câte o lingură dimineaţa pe stomacul gol şi seara în 100 ml apă ;

- infuzie cu concentraţie dublă (3-6 linguriţe la 250 ml apă clocotită) folosită sub formă de comprese, cataplasme şi băi fierbinţi în reumatism abarticular, dureri articulare, nevralgii, contuzii, afecţiuni oculare şi afecţiuni tegumentare (furuncule, abcese, erizipel). Nu se utilizează florile proaspete, aplicate pe piele sau pe mucoase, întrucât produc eriteme - roşeaţă - sau opăreală.