Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Uleiul de busuioc, eficient în tratamentul otitei
Gelu B., Constanţa: „Ce plante sunt recomandate în tratamentul otitei?“
Prof. Constantin Milică: Cele mai frecvent uzitate sunt plantele cu proprietăţi vasodilatatoare şi antiinflamatoare aplicate în uz extern. - infuzie de muşeţel sau de urzică (o lingură la 250 ml apă clocotită); se fac spălături calde sau băi de aburi la ureche timp de 10 minute seara; - infuzie din amestec cu flori de gălbenele, trifoi roşu şi coada şoricelului, frunze de salvie şi rădăcini de tătăneasă (în părţi egale); se ia o lingură amestec la 250 ml apă fiartă, se infuzează acoperit 5-10 minute şi se fac spălături calde în ureche, după care se usucă lichidul din ureche; - tampon de vată îmbibat cu fiertură din sămânţă de cânepă în lapte; - ulei din cimbrişor, muşeţel, cânepă şi usturoi pus în urechi (câte 3 picături la intervale de 2 zile), alternativ cu 3 picături suc de urechelniţă; - comprese calde pe urechea bolnavă cu 250 ml vin alb fiert cu o lingură de herba proaspătă de rozmarin; - comprese calde cu zeamă de varză acră ţinută o oră pe ureche; - uleiuri esenţiale pe bază de busuioc, care pătrund în interiorul ţesuturilor conductului auditiv şi acţionează asupra nucleului ce a generat infecţia (eficacitate mult mai mare decât antibioticele). Apiterapia recomandă în tratamentul otitei: - soluţie alcoolică de propolis 5% din care se pun câte 10 picături în conductorul auditiv, de 3 ori pe zi; - meşă de tifon înmuiată în soluţie alcoolică de propolis 10% şi introdusă în conductul auditiv seara, la culcare, într-un tratament ce durează două săptămâni; - alifie cu propolis 20% pusă pe puţină vată pentru a unge conductul de două ori pe zi; - tinctură de propolis 10% utilizată intern, câte 30 picături de trei ori pe zi. Se propune o cură bogată în sucuri, crudităţi, cereale, legume şi fructe, precum şi suc de orz verde (câte 50 ml de 3 ori pe zi), cu suplimentarea vitaminei B. Bolnavul de otită va sta în repaus la pat, într-o încăpere bine încălzită şi cu aer umidificat. Va fi legat la cap, peste urechi, sau va ţine, pe ureche, un săculeţ cald, plin cu mălai, sare sau nisip. În sezonul rece, nu va ieşi afară cu capul descoperit deoarece pot să apară complicaţii (otită supurată şi chiar surditate). Prin tratament se urmăreşte desfundarea nasului şi combaterea infecţiilor din nas, gât şi urechi prin instilaţii nazale, de 3-4 ori pe zi, cu câte 5-6 picături cu substanţe antiseptice, sedative, tonice şi vitaminice. Curăţirea urechii se face prin spălături, repetate de câteva ori pe zi, cu soluţii de acid boric (1%), alcool boricat (4%), apă oxigenată, borat de sodiu (3%). După uscare, se pulverizează în urechi un praf de acid boric iodat (1%).