Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Recomandări pentru gimnastica medicală la domiciliu
Deoarece nu există tabletă sau unguent medicamentos care să refacă mişcarea în parametrii ei minimi (amplitudine şi forţă), ci doar prin mişcare organismul se poate antrena spre mobilitate, gimnastica medicală reprezintă un remediu de neînlocuit pentru aparatul locomotor şi nu numai.
Prin antrenare susţinută, adică prin punerea în mişcare a articulaţiilor cu angrenajul lor osos şi a părţilor moi înconjurătoare, de mai multe ori, repetat, la amplitudine tot mai mare, cu o forţă progresiv crescătoare, la un om normal se poate ajunge la performanţe sportive, iar un om bolnav, căzut la pat, se poate ridica la obligaţiile zilnice obişnuite, putându-se autoîntreţine şi autodeplasa. Articulaţiile, alături de muşchii ce se inseră pe extremitatea oaselor apropiate, se mobilizează numai la comanda creierului, transmisă prin nervii periferici, de aceea şi integritatea sistemului nervos şi periferic trebuie să fie guvernată de voinţa de a face mişcare şi de dorinţa de a ajunge la un rezultat bun. Dotările pentru gimnastica la domiciliu sunt minime: un spaţiu liber de circa 2/2,5 mp, de obicei în camera de zi, sufragerie sau hol, departe de vitrine, lustre sau geamuri, ce pot fi, din greşeală, lovite. Pe jos nu trebuie mai mult de un covor, o saltea subţire sau o pătură, pentru gimnastica din poziţia culcat, un scaun cu spătar - pentru poziţia de lucru stând în şezut şi este foarte bine dacă se poate utiliza oglinda din hol pentru urmărirea şi corectarea mişcărilor. Ca „aparat“ de lucru pentru coordonarea mişcărilor este bună o coadă de mătură, iar în loc de greutăţile pentru mâini, este bun ciocanul de bătut carnea şi maşina de râşnit cafea. Tehnica de lucru Mai întâi, analizăm care încheietură este bolnavă, care mişcare nu poate fi făcută din cauză că libertatea încheieturii este limitată de durere, că este blocată sau pentru că muşchii nu au puterea să facă mişcarea. Apoi, aşezaţi în poziţia cea mai comodă şi naturală, preferabil în faţa oglinzii, încercăm să facem, liber, mişcarea limitată, eventual, primele 10-15 minute, ajutaţi cu mâna. După ce am descoperit sensul normal al mişcării, facem mobilizările tot mai ample, de un număr de ori cât să nu ne obosească. După o pauză de odihnă de câteva minute, reluăm mişcarea, ceva mai repede, mai amplu şi de un număr de ori mai mare. Şedinţa de lucru durează între 20 şi 60 de minute, crescând progresiv. După apariţia oboselii, ne odihnim 12-24 de ore, pentru a face o nouă şedinţă de gimnastică. Eventual, dacă s-au obţinut unele progrese, îngreunăm mişcarea cu o greutate simplă. Pentru ca mişcarea la domiciliu să fie cât mai plăcută şi atractivă,nu în mod obligatoriu pentru un motiv de boală, se poate folosi un fond muzical mai ritmat, pentru a reuşi mobilizarea tuturor încheieturilor, începând cu membrele şi terminând cu trunchiul, la amplitudine tot mai largă şi tot mai repede, astfel încât, după o oră de gimnastică, se obţine o mobilitatea generală bună, cu o oboseală plăcută. Cui foloseşte gimnastica la domiciliu - suferinzilor de boli reumatismale, cărora le este restrânsă mobilitatea osteoarticulară şi care luptă cu durerea şi anchilozarea. Statisticile arată că un adult din cinci are o boală reumatismală; - celor care desfăşoară o muncă sedentară, la birou, în şcoală, la o maşină de cusut. În cazul acestora, este indicată mobilizarea tuturor încheieturilor, ajutând astfel inima, plămânii, tubul digestiv să lucreze normal; - muncitorilor care fac eforturi fizice mari, din poziţii grele şi incomode. Agricultorii, betoniştii, forjorii trebuie să-şi relaxeze muşchii contractaţi o zi întreagă şi să armonizeze mişcările întregului corp; - bolnavilor cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă respiratorie, boli digestive, venoase, care îşi pot îmbunătăţi sănătatea prin mişcare generală osteoarticulară.