Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Regimul alimentar în profilaxia calculilor biliari
Regimul alimentar are un rol esenţial în prevenirea şi combaterea procesului de formare a calculilor biliari. O alimentaţie adecvată urmăreşte limitarea litogenezei şi chiar dizolvarea, treptată, a pietrelor formate.
Litiaza biliară (denumire derivată de la cuvântul grecesc lithos - piatră) este cea mai frecventă afecţiune a colecistului constând din depunerea, zilnică, a circa 500 ml fiere, bogată în colesterol, bilirubină (pigmenţi cristalini) şi săruri biliare (carbonaţi şi fosfaţi de calciu).
Prin precipitarea cristalelor de colesterol se formează calculi mari, iar prin precipitarea bilirubinatului de calciu şi a carbonatului de calciu se formează calculi mici, inclusiv nisip.
Calculoza reprezintă 90% dintre toate afecţiunile biliare, fiind una dintre cele mai frecvente boli digestive. Frecvenţa bolii creşte paralel cu înaintarea în vârstă (după 70 de ani ajunge la 60%).
Formarea pietrelor în vezică sau în canalele biliare este în corelaţie cu vârsta, predispoziţia ereditară, unele afecţiuni hepatice severe (ciroză, ascită, hepatite, cancere), tulburări endocrine, graviditate, menopauză, diabet, gută, reumatism, litiază renală, obezitate, sedentarism, supraalimentaţie şi infecţii intestinale.
Regimul alimentar are un rol esenţial în prevenirea şi combaterea procesului de formare a calculilor biliari. O alimentaţie adecvată urmăreşte limitarea litogenezei şi chiar dizolvarea, treptată, a pietrelor formate.
Bolnavii cu calculi biliari vor ţine un regim strict timp de câţiva ani pentru a evita tendinţa de formare a noi pietre sau a nisipului. Regimul dietetic urmăreşte reducerea colesterolului pentru a diminua riscul precipitării în vezică. Se vor evita mesele copioase, încărcate cu cărnuri şi grăsimi. Sunt indicate crudităţi şi sucuri de legume, pe cât posibil neprelucrate prin fierbere (două cepe pe zi, usturoi, salată verde, morcov, ţelină, tomate, pătrunjel, mărar, leuştean, conopidă, sfeclă roşie, hrean, dovlecei).
Bune rezultate dă cura de șase săptămâni cu suc combinat de morcov, castraveţi, ridichi şi sfeclă roşie, în părţi egale, din care se bea câte un păhărel (100 ml), de trei ori pe zi, având acţiune directă în dizolvarea pietrelor din vezică. Sunt admise şi alte alimente: lapte acru amestecat cu tărâţe de grâu, lapte degresat, iaurt, brânză de vaci, caş, urdă, telemea desărată, supe de zarzavat cu orez, griş sau tăiţei, borşuri de legume, piure de cartofi, carne rasol de vită şi pui, peşte slab, untdelemn (neprăjit), paste făinoase, pâine albă, uscată sau prăjită.
Se mai recomandă o cură de 7-14 zile cu fructe dulci proaspete (cireşe, vişine, piersici, fragi, mere, pere, prune, pepene verde, zmeură, struguri, lămâi, portocale, ananas), sucuri de fructe, compoturi, jeleuri sau dulceţuri, toate cu rol decisiv în drenarea vezicii.
Mulţi bolnavi au constatat efectele foarte bune ale tratamentului cu ulei de măsline sau floarea-soarelui (250 ml) în amestec cu suc de lămâie (250 ml stors de la circa șase lămâi). Tratamentul începe seara la ora 20:00, când se bea un păhărel cu 50 ml ulei şi un păhărel cu 50 ml suc de lămâie, cu repetare de patru ori la intervale de 15 minute. După fiecare ingerare de ulei și lămâie, pacientul va sta culcat pe partea dreaptă şi va ţine o pernă electrică încălzită pe partea ficatului. La culcare, va dormi pe spate până dimineaţă.
Dacă alimentaţia este greşită, se poate provoca o creştere în volum a microcalculilor existenţi ducând, adesea, la complicaţii neprevizibile, uneori cu risc letal.
Alimentele permise sunt:
- carne de pasăre şi vită, peşte slab proaspăt;
- lapte dulce şi bătut, iaurt, brânză proaspătă de vaci, caş şi urdă;
- ouă fierte moi, ochiuri româneşti, budinci şi sufleuri;
- uleiuri vegetale (de măsline sau floarea-soarelui) şi margarine, lipsite de colesterol;
- pâine albă şi intermediară;
- macaroane, spaghete, tăiţei, fidea, griş, orez;
- fructe curăţate de coajă şi fără sâmburi, rase sau sub formă de compoturi şi jeleuri.
Preparatele culinare trebuie să fie gustoase şi prezentate într-un mod cât mai atrăgător. Se vor lua mai multe mese pe zi în cantităţi mai reduse, la ore fixe, cu mestecare completă a alimentelor.
Alimentele interzise care favorizează formarea calculilor sunt: carnea de porc, oaie, raţă, gâscă, vânat şi peşte gras, grăsimi animale, slănină, cârnaţi, şuncă, mezeluri, afumături, tocături, sardele, sosuri cu rântaş şi prăjeli, ouă tari sau prăjite, unt, brânzeturi grase şi sărate, smântână, frişcă, maioneză, conserve de carne şi peşte, pâine neagră şi proaspătă, ciuperci, legume bogate în celuloză grosieră (fasole boabe, varză, praz, mazăre), nuci, alune, prăjituri, cafea, ceai rusesc, cacao, ciocolată, condimente iuţi, dar și tutunul, băuturile alcoolice şi alimentele prea reci (îngheţate, siropuri, bere). De asemenea, se vor evita alimentele bogate în colesterol (ficat, rinichi, pancreas, viscere).
Meniuri recomandate
Micul dejun:
- ceai hepatic, pâine prăjită, telemea de vaci desărată, margarină, gem;
- iaurt cu covrigi, salată de peşte.
Prânz:
- supă de pui cu fidea, rasol de pasăre cu piure;
- supă de legume cu găluşte, mâncare de fasole verde cu carne de pui;
- ciorbă de perişoare, ardei umpluţi cu carne de vită şi orez;
- ciobă de cartofi, sărmăluţe în foi de viţă.
Ora 17:00 :
- prăjitură cu căpşuni, pepene verde, struguri;
- lapte bătut cu baton, jeleuri din fructe.
Cina
- spaghete cu brânză de vaci, iaurt cu pâine;
- cartofi gratinaţi cu caş, griş cu lapte;
- musaca cu macaroane, carne albă.
- piept de pasăre la grătar cu salată de sfeclă roşie.
Colecistitele, acute sau cronice, sunt inflamaţii ale peretelui vezicii biliare care apar în momentul când un calcul biliar blochează evacuarea conţinutului vezicular prin canalele cistice îngustate. Frecvenţa bolii este substanţial mai mare la femei cu vârste între 20 şi 50 de ani.
În consecinţă, bila venită din ficat se acumulează, în exces, în interiorul colecistului, provocând extensia în volum a acestuia, uneori cu suprainfectarea bilei cu germeni microbieni (colibacili, streptococi, stafilococi, pneumococi, salmonele, bacili tifici şi paratifici). Prin infectare se produc lezarea superficială a vezicii, gangrenarea şi chiar perforarea pereţilor. Bila din vezică devine tulbure din cauza bacteriilor polinucleare, a celulelor epiteliale, a puroiului şi calculilor.
Complicaţiile pot duce la perforarea colecistului, urmată de o peritonită generalizată, ciroză, ascită, icter infecţios, angiocolită cronică, abcese hepatice, pancreatită hemoragică, tromboza venei porte, septicemie şi litiază biliară cu tendinţă de cancerizare.
Acutizarea sau cronicizarea bolii pot fi provocate prin infecţii locale şi, mai ales, printr-o alimentaţie necorespunzătoare: grăsimi animale, carne de porc, oaie, gâscă, raţă, vânat, peşte gras, mezeluri, afumături, marinate, prăjeli, rântaş, brânzeturi grase şi fermentate, condimente picante (ardei iute, muştar, boia, piper), alcooluri tari şi deserturi cu alune, ciocolată şi cafea.
Dintre preparatele culinare sunt interzise supele grase de carne, borşuri cu smântână, ciorbe grase şi cu fasole boabe.
Sunt permise carnea slabă şi proaspătă de pasăre, viţel şi peşte, albuş de ou, omletă dietetică, caş proaspăt, pâine albă de o zi, macaroane cu brânză de vaci, condimente neiritante (tarhon, mărar, pătrunjel, leuştean, cimbru, dafin), legume preparate sub formă de supe, piureuri, soteuri, sufleuri, budinci sau salate, miere de albine, compoturi şi sucuri naturale de fructe.
După mesele luate la ore fixe, este necesară o odihnă de minimum o oră.