Regimul corect în tratarea obezităţii la copil

De multe ori adulţii pot face greşeala de a încuraja starea de obezitate la copii, neglijând, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, urmările grave asupra sănătăţii celor mici, prin instalarea treptată a unor afecţiuni cronice sau acute.

Nu rareori întâlnim tineri care şi-au ales ca model în viaţă afaceristul supraponderal. Din lipsă de experienţă, aceşti tineri nu ştiu că exemplul pe care şi l-au luat poate conduce, în timp, la suferinţe fizice şi psihice, incapacitate de muncă, nerealizări profesionale, zile lungi de spitalizare şi scurtarea substanţială a duratei de viaţă.

Astăzi, mai mult ca oricând, se consideră că obezitatea infantilă a devenit un flagel într-o continuă creştere, la toate vârstele, cu consecinţe profund negative asupra calităţii şi duratei de viaţă.

Există o predispoziţie genetică pentru obezitate, care se poate moşteni dintr-o generaţie la alta. La copiii care provin din familii în care unul dintre părinţi este obez, riscul pentru copil de a deveni obez este de 40%, iar în cazul când ambii părinţi sunt gurmanzi şi supraponderali, riscul pentru copii este de 80%. La aceşti copii predispuşi genetic la îngrăşare excesivă este necesară o intensificare a supravegherii în familie, întrucât există o moştenire a unui număr mai mare de celule adipoase, în paralel cu vicierea mecanismului de ardere şi de descompunere a grăsimilor.

Printre principalele cauze care duc la starea de obezitate a copiilor în creştere pot fi menţionate: alimentaţia necorespunzătoare, cu consum exagerat de fast-food, snacksuri şi alte semipreparate, modul de viaţă sedentar, lipsa exerciţiilor fizice, înlocuite timp îndelungat cu şederea în faţa televizorului sau a calculatorului.

De aceea părinţii vor supraveghea adoptarea unor alimentaţii raţionale, asigurând strictul necesar de proteine, legume şi fructe, bogate în aminoacizi, vitamine şi săruri minerale. O alimentaţie dezechilibrată, cu aport unilateral de alimente puternic energetice, cum sunt glucidele şi grăsimile, duce la formarea unui ţesut adipos sub piele, în musculatură şi în organele intraabdominale. Se va evita supradozarea cu vitamine, care se administrează, de obicei, pentru a mări pofta de mâncare, exact ceea ce nu îi este necesar unui copil obez.

O atenţie deosebită se va acorda surplusului de calorii consumate zilnic prin unele alimente cu mare potenţial energetic: 100 g ulei conţin 900 calorii, iar 100 g unt ascund 750 calorii. În calculul necesarului caloric se ţine seamă şi de greutatea corporală: la 1 kg greutate corp sunt necesare circa 30 de calorii, iar la copiii care fac sport intens sau muncă fizică, doza creşte la 35-50 de calorii la 1 kg greutate.

Se vor respecta mesele principale la ore fixe, cu reducerea porţiilor de mâncare, astfel ca obezul să se ridice de la masă înainte de a fi sătul, ştiut fiind că orice regim excesiv va provoca perturbarea secreţiei hormonale şi depozitarea de grăsimi. Fragmentarea dozei zilnice de mâncare în 5 raţii mici, cu adaos de săruri minerale, va uşura digestia şi degradarea excesului de grăsimi.

În meniul zilnic sunt utile supele din carne de pui şi peşte slab, care acoperă necesarul de fier asimilabil, fără pericol de îngrăşare. Totodată, laptele dulce, iaurtul şi brânza vor oferi calciul necesar organismului, iar legumele şi fructele vor asigura cantitatea optimă de vitamine naturale.

La masă se va limita consumul de pâine, paste făinoase, griş şi biscuiţi, iar între mese se va exclude obiceiul de a ronţăi ceva uscături şi de a consuma băuturi îndulcite cu zahăr, mai ales în timpul efectuării lecţiilor sau a altor activităţi.