Reguli de respectat înainte şi după extracţia dentară

Extracţia dentară este intervenţia chirurgicală prin care un dinte este extras din cavitatea orală. Procedura se poate realiza într-un cabinet stomatologic obişnuit sau, atunci când se impune, în clinicile chirurgicale oro-maxilare, de către un medic chirurg.

Extracţia este indicată adesea şi în cazul dinţilor integri, dar care nu sunt aliniaţi pe arcada dentară, prevenindu-se astfel infectarea şi distrugerea dinţilor învecinaţi. Extracţia dinţilor incluşi (acei dinţi care nu au reuşit să erupă complet sau parţial pe arcadă) este o altă intervenţie realizată de medicul chirurg oro-maxilo-facial. O intervenţie frecventă încă în cabinetele din România este extracţia resturilor radiculare sau a dinţilor distruşi de procesele carioase ample. Datorită anestezicelor folosite, disconfortul şi durerea care însoţeau în trecut o astfel de manoperă stomatologică au dispărut. Chiar şi aşa, pacientul se va comporta pre şi postoperatoriu ca în cazul unei intervenţii de mică chirurgie.

Extracţia dentară este o intervenţie chirurgicală, aşadar se va efectua o anestezie loco-regională. De aceea, înainte de realizarea acesteia, pacientul va fi interogat de către medic cu privire la antecedentele medicale ale acestuia: prezenţa unor boli cronice generale, intervenţii chirurgicale mai vechi, alergii medicamentoase. Pentru o intervenţie cât mai precisă, medicul dentist are nevoie de radiografia dintelui ce urmează a fi extras, care se poate face în cabinet sau într-un centru specializat. După analizarea radiografiei, medicul dentist poate hotărî trimiterea pa-cientului la medicul chirurg oro-maxilar, din cauza diferitelor elemente anatomice ce pot împiedica extracţia facilă a dintelui respectiv: dinte inclus total sau parţial în osul maxilar, poziţie vicioasă.

După ce medicul a interogat pacientul şi a analizat radiografia dentară, va trece la realizarea efectivă a intervenţiei chirurgicale. Prima etapă este anestezia loco-regională, care se face cu anestezice foarte puternice, cu ace atraumatice, foarte subţiri, astfel încât pacientul va amorţi foarte repede, fără durere.

Extracţia propriu-zisă constă în mai multe manopere realizate de medicul stomatolog: cu un instrument specific slăbeşte ligamentul din jurul dintelui, apoi îl extrage cu un cleşte adaptat, după care se închide alveola cu o sutură.

Există şi complicaţii ale extracţiei dentare, deşi, în general, este o intervenţie uşoară, de scurtă durată şi deloc neconfortabilă.

Din aceste considerente, după ce a suferit o extracţie dentară, pacientul trebuie să respecte întocmai indicaţiile postextracţionale date de medicul dentist. Imediat după extracţie se produce o hemoragie locală, care se opreşte în câteva minute, dar care poate fi declanşată dacă pacientul consumă alimente fierbinţi sau foarte reci imediat după extracţie. După intervenţie, medicul pune o compresă sterilă pe locul respectiv, indicând pacientului să o ţină muşcată timp de 40-60 de minute, pentru a facilita oprirea completă a hemoragiei.

Vindecarea este rapidă şi fără complicaţii postextracţionale dacă pacientul: nu clăteşte gura timp de 24 de ore, după care se clăteşte cu apă călduţă sau soluţie uşor salină, consumă alimente moi, lichide sau semilichide; odată cu începerea vindecării se pot intro-duce treptat alimentele solide, aplica comprese reci pe obraz, pentru a reduce umflătura şi durerea. Medicul va indica consumul de analgezice pentru a evita eventuala durere care poate apărea după ce anestezicul îşi termină efectul. Zona postextracţională se vindecă în aproximativ 14 zile.