Remedii din plante pentru durerile ulceroase de primăvară

Pentru vindecarea ulcerelor gastrice, alimentaţia corectă are rolul cel mai important, indiferent de intensitatea crizelor dureroase. Se urmăreşte cruţarea mucoasei stomacului şi duodenului, cu rol de pansament gastric.

Primăvara, multe persoane trec prin perioade de reapariţie a durerilor ulceroase, având în vedere datele statistice care arată că bolile ulceroase sunt afecţiuni cu o frecvenţă foarte ridicată pe plan mondial. Populația cu vârste de peste 30 de ani este afectată în procent de circa 20%, iar la cei peste 60 de ani procentul bolnavilor de ulcere la stomac poate depăşi 60%. În România, circa 10‑15% dintre locuitori suferă de ulcere cu intensităţi variate.

Fitoterapia ulcerelor digestive se bazează pe utilizarea speciilor de plante medicinale cu efecte cicatrizante la nivelul nişelor create şi cu reacţii alcalinizante pentru refacerea mucoaselor afectate de excesul de aciditate din sucul gastric.

În uz intern

Cele mai eficiente sunt curele de lungă durată cu ceaiuri zilnic (sub formă de infuzii sau decocturi), extracte, uleiuri, preparate din anumite plante:

- Gălbenele - cu efecte emoliente şi cicatrizante, folosite sub formă de infuzii care se consumă înainte de mesele principale prin înghiţituri rare.

- Obligeană - macerat la rece din rădăcini uscate care se consumă cu 20 minute înainte de mese, asigurând calmarea durerilor şi stimularea digestiei. Pulberea de obligeană (câte un vârf de cuţit de două‑trei ori pe zi înainte de mese) intră în formula Ulcerotratului, având rol de pansament gastric (contraindicat la femei în timpul sarcinii).

- Tătăneasă - decoct din rădăcini uscate şi mărunţite, cu efecte antiinflamatoare şi cicatrizante, datorită conţinutului ridicat în alantoină, mucilagii şi taninuri, acţionând în vindecarea completă a perforaţiilor şi refacerea rapidă a mucoasei gastrice.

- Lemnul dulce - infuzii din pulbere de rădăcini în amestec cu flori de muşeţel, consumate într‑o cură de o lună‑două (primăvara şi toamna), cu efecte cicatrizante şi antiinflamatoare în ambele forme de ulcere (gastric şi duodenal), dar cu restricţii de dozare şi de durată a tratamentului la femei gravide şi la persoane hipertensive.

- Stejarul şi salcâmul - decoct din scoarţă mărunţită, cu conţinut ridicat de taninuri care acţionează cu efecte antiseptice şi hemostatice în ulcere cu melene hemoragice şi cu scaune sanguinolente.

- Teiul - infuzie din flori cu efecte de diminuare a spasmelor musculaturii netede din pereţii stomacului.

- Busuiocul - infuzie din herba înflorită cu rol în reglarea digestiei, eliminarea fermentaţiilor şi a focarelor putrede.

- Frasinul - infuzie din flori şi frunze din care se bea o cană pe zi, fraţionată după mesele principale.

Sunt eficiente şi alte specii medicinale folosite separat sau în amestecuri: gălbenele (șase părţi), sunătoare (șase părţi), roiniţă (patru părţi), salcâm (două părţi), muşeţel (două părţi) şi tătăneasă (o parte) din care se beau două‑trei ceaiuri neîndulcite pe zi, între mese; coada-şoricelului, păpădie, patlagină, chimion, mentă, sovârv (părţi egale) luând două‑trei ceaiuri, înainte de mese.

Reţeta autorului: gălbe­nele, muşeţel, coada-şoricelului, sună­toare, lemn dulce, tătăneasă, roiniţă, mentă, nalbă, păpădie, patlagină, valeriană.

Aceste amestecuri au acţiuni cicatrizante, antiinflamatoare, astringente, calmante a durerilor, protectoare a mucoasei faţă de acţiunea acidului clorhidric, antihemoragice şi de normalizare a tranzitului alimentar în cazul indigestiilor.

Dacă ficatul şi vezica biliară sunt sănătoase, la tratamentul ulcerelor se adaugă ceai din frunze de nalbă sau flori de gălbenele, băute zilnic timp de un an întreg.

Bune rezultate se obţin cu amestecul din ulei de gălbenele şi ulei de sunătoare, eventual şi ulei de mentă, din care se ia câte o lingură dimineaţa şi seara, cu 30 minute înainte de mese, timp de 20 de zile, având acţiuni cicatrizante, antiseptice, emoliente şi antiinflamatoare.

Regimul alimentar

Pentru vindecarea ulcerelor gastrice, alimentaţia corectă are rolul cel mai important, indiferent de intensitatea crizelor dureroase. Se urmăreşte cruţarea mucoasei stomacului şi duodenului, cu rol de pansament gastric.

Durata regimului alimentar este îndelungată, de luni de zile, şi necesită multă răbdare şi perseverenţă, pentru a se asigura o vindecare completă, evitând reapariţia durerilor după șase‑șapte luni. Se recomandă ca bolnavul să ia patru‑șase mese mici, egale cantitativ, ultima masă fiind înainte de ora 20:00.

Se va mânca încet, mestecând bine, fără a bea lichide în timpul mesei. După fiecare masă, bolnavul va sta culcat, punând pe abdomen o compresă caldă sau cataplasmă cu făină de porumb.

În faza dureroasă se permite doar un regim hidric de două‑trei zile, cu 200 ml lapte dulce, care neutralizează acidul ­clorhidric şi opreşte secreţia gastrică. Laptele se amestecă, în părţi egale, cu un ceai medicinal (tei, măceşe, muşeţel) şi se consumă șase‑șapte pahare pe zi, la intervale de trei ore. Eventual se adaugă câteva picături de suc de lămâie. Pe măsură ce durerile se ate­nuează, se introduc în alimen­taţie supe de orez strecurate, smântână, biscuiţi moi, pâine (circa 400 g) şi albuşuri de ouă bătute spumă.

După dispariţia durerilor se pot consuma supe călduţe de legume (varză, salate, mărar, tomate), piureuri pasate din legume şi cartofi, orez şi griş, soteuri, budinci, sufleuri, la care se adaugă unt proaspăt sau ulei crud. Treptat, se trece la brânză proaspătă de vaci, caş nesărat, urdă, telemea desărată, paste făinoase bine fierte, mămăligă prăjită, fulgi de ovăz, ouă fierte moi, omletă în aburi, cartofi copţi sau fierţi în coajă care se zdrobesc şi se amestecă cu lapte acru şi morcov ras.

După această fază se poate începe consumul de carne de pasăre sau viţel, fără grăsime, care se prepară prin fierbere, înăbuşire sau sub formă de perişoare fierte la aburi. Se adaugă peşte alb, slab (ştiucă, şalău, păstrăv, biban), preparat numai rasol.

Ca desert se consumă legume fragede cu celuloză moale (morcov, spanac, salată verde, conopidă, dovlecei, păstăi de fasole, cartofi (fierţi, copţi sau piure). Sunt admise prăjituri cu mere dulci, brânzoaice, creme de vanilie şi orez cu lapte.

O atenţie deosebită trebuie să fie acordată curei de dezintoxicare a organismului, folosind seminţe de dovleac puţin prăjite şi nesărate (patru‑cinci pumni pe zi), iar ca lichid se preferă un borş din tărâţe de grâu, din care se consumă doi litri pe zi, având efect de eliminare a toxinelor prin transpiraţie.

O altă cură va utiliza un macerat din amestecul, în părţi egale, cu zeamă de lămâie, alcool 40⁰, miere de salcâm şi ulei de măsline din care se va lua câte 50 ml de trei ori pe zi, cu 10‑15 minute înainte de mese. Eficientă este şi cura de grâu germinat (100 g pe zi), amestecat cu ulei de măsline şi 500 grame fructe tăiate în cuburi mici.

Fructele recomandate sunt: mere şi pere (curăţate de coajă), prune, piersici, caise, struguri, pepene verde, portocale, lămâi, mandarine.

Ca băuturi se vor consuma apă minerală plată între mese şi sucuri de legume (uşor îndulcite) din morcov, sfeclă roşie, ţelină dată pe răzătoare, varză albă, spanac şi cartofi cruzi care se iau cu 15 minute înainte de mese. Sucul de varză proaspătă este deosebit de valoros, având proprietăţi protectoare şi cicatrizante.

După mese se beau sucuri din fructe neacide (mere, pere, gutui, caise, piersice, cireşe, agrişe), siropuri şi compoturi puţin îndulcite.