Remedii fitoterapeutice contra viermilor intestinali

▲ Prezenţa paraziţilor în corpul uman este semnalată prin unele simptome caracteristice şi se stabileşte, cu precizie, prin examenul coproparazitologic al materiilor fecale, în care se pun în evidenţă atât paraziţii, cât şi ouăle acestora ▲ Pericolul infestării este cauzat de diversificarea foarte mare a paraziţilor patogeni pentru om ▲

Giardiaza este cea mai răspândită boală gastro-intestinală în rândul populaţiei, fiind cauzată de un protozoar flagelat, Giardia intestinalis, cu dimensiuni microscopice. Parazitul se localizează în duoden, unde se înmulţeşte şi se poate închista. Din duoden trece în ultima porţiune a intestinului subţire şi în colon, de unde este eliminat, prin anus, sub formă de chisturi. În exterior, contaminează apa, legumele crude şi alte alimente cu care pătrunde în organismul omului pe cale bucală. Transmiterea chisturilor se face prin contact direct de la o persoană purtătoare de parazit la altă persoană sau prin intermediul unor agenţi (muşte, câini, pisici, iepuri, hamsteri, şobolani). Aproximativ 70% dintre câini sunt purtători de giardia, ceea ce impune analizarea acestora, pentru detectarea parazitului, de cel puţin două ori pe an. Boala este mai frecventă la copii din cauza posibilităţilor uşoare de transmitere. Unghiile copiilor cu mâini murdare pot ascunde paraziţii uşor transmisibili.

Principalele simptome de manifestare a giardiei sunt: diareea (atât la oameni, cât şi la animale), dureri abdominale, balonări şi gaze intestinale, greţuri, vărsături, pierderea poftei de mâncare, uneori irascibilitate, dureri de cap, ameţeli, somn agitat, urticarie, febră uşoară, carenţă în vitamine şi slăbire progresivă.

Nu toţi bolnavii de giardiază manifestă forme clinice de boală; circa 60% nu prezintă nici un simptom caracteristic, deşi pot transmite boala la alte persoane.

Diagnosticarea se face prin examinarea materiilor fecale, repetată de 3 ori, la intervale de 3-4 zile, urmărind prezenţa chisturilor şi a ouălor din scaunul bolnavului. Uneori este necesară şi examinarea lichidului rezultat prin tubajul duodenal.

Amestecuri din plante, pentru tratarea giardiazei

Se poate folosi un amestec de specii medicinale: cimbru de cultură (25 g), frunze de roiniţă (20 g), fructe de fenicul (20 g), frunze de mentă (15 g), flori de gălbenele (10 g) şi flori de muşeţel (10 g). Din amestec se ia o lingură la 200 ml apă clocotită care se infuzează, acoperit, 10 minute şi se beau 2-3 căni pe zi într-o cură de 10-15 zile pe lună.

În paralel, se utilizează un amestec de tincturi în alcool 700, preparate din: propolis (30%) - 20 părţi, gălbenele (20%) - 30 părţi, cimbrişor (20%) - 20 părţi şi pelin alb (10%) - 20 părţi. După o macerare de 8 zile, se filtrează şi se începe tratamentul, luând de două ori pe zi, astfel: copiii sub 1 an, câte 5-10 picături; copiii între 2-5 ani, câte 20 de picături; copiii între 6-10 ani, câte 40 de picături; copiii între 11-14 ani, câte 60 de picături; tineri peste 15 ani şi adulţi, câte 100 de picături.

Tratamentul durează 7 zile, iar după o pauză de 7 zile se reia de încă două ori. Tot intern se va folosi o tinctură 10% (câte 25 de picături de 3 ori pe zi) cu flori de iasomie, flori de lavandă şi gălbenele, frunze de nuc şi pelin şi seminţe de mărar.

Alimentaţia se va baza pe legume şi fructe proaspete, cu conţinut bogat în vitamine şi săruri minerale, precum şi în substanţe antiseptice, antiinflamatoare şi vermifuge (cimbru, tarhon, pătrunjel, ceapă, usturoi, hrean, anason, chimion), folosite în diferite salate, seminţe neprăjite de dovleac, lămâi şi alte fructe acre. Se vor evita preparatele conservate, produsele lactate, dulciurile, condimentele iuţi, afumăturile, mezelurile şi fructele dulci.

Tratament de urgenţă, în caz de ascaridoză

Ascaridoza este o boală parazitară produsă prin infestarea cu Ascaris lumbricoides (limbrici), un vierme rotund, alungit, alb şi nesegmentat, asemenea unei râme. Boala este foarte frecventă la copii între 3-15 ani şi se transmite uşor prin ingerarea ouălor de parazit odată cu fructele şi zarzavaturile contaminate şi nespălate.

Parazitul trăieşte în intestinul subţire în număr mare (50-100), de unde trece în ficat, inimă, plămâni şi în gură. Prin scaun, ouăle sunt eliminate în exterior şi ajung în apă (fântâni, pâraie, râuri) sau pe pământ, de unde devine sursă de infestare pentru om prin apa de băut, fructe şi legume nespălate şi în timpul jocurilor. Din gură, ouăle sunt eliminate prin tuse sau ajung din nou în intestin, unde se dezvoltă până la stadiul adult timp de circa două luni.

Manifestarea bolii constă din dureri abdominale difuze, constipaţie sau diaree puternică cu dizenterie, vărsături, mâncărimi anale şi nazale, tuse, senzaţie de sufocare, bronşită, oboseală, dureri de cap, anemie, scăderea atenţiei şi a memoriei, alterarea stării generale şi slăbire rapidă.

Cazurile dramatice apar când parazitul intră în trahee, determinând asfixia, când trece în canalul coledoc şi în pancreas, provocând icterul şi pancreatita sau când se aglomerează în intestin sub formă de ghem, provocând ocluzie intestinală. Sunt posibile şi alte îmbolnăviri grave (apendicită, peritonită), ceea ce impune urgenţa examenului coprologic.

La copii, poate provoca accidente nervoase, reacţii meningiene, hemipareze, hemiplegii şi scăderea atenţiei şi a memoriei.

Tratamentul naturist se face cu ulei de ricin şi cu ceaiuri de coriandru (fructe), siminichie, muşeţel (flori), coada-şoricelului (flori), pelin (herba), ţintaură (herba), ghinţură (rădăcini), iarbă mare (rădăcini), valeriană (rădăcini), măceşe (fructe).

Se pot consuma şi tincturi din ghinţură, schinduf, arnică, pelin, lemn-dulce, ceapă, anason, luate dimineaţa, în amestec cu puţin magiun de prune.

Pentru eliminarea paraziţilor se recomandă un amestec din seminţe decojite de dovleac, seminţe de anason şi fructe de măceş în miere de albine, frunze de leurdă şi măcriş iepuresc, bulbi de ceapă şi usturoi tocaţi şi maceraţi timp de 12 ore, din care se bea extractul (câte 50 ml la intervale de 30 de minute), timp de 3 zile consecutiv.

În regimul alimentar se introduce o dietă crudivoră, depurativă, timp de 3-4 zile consecutiv, şi cure de sucuri de zarzavaturi şi fructe proaspete (afine, lămâi, prune).

Oxiuriaza, boala mâinilor murdare

Oxiuriaza este o boală provocată de prezenţa unui vierme inelat Oxyuris vermicularis, de dimensiuni reduse. Se găseşte în intestinul subţire, colon şi apendice, unde are loc fecundarea, după care femelele migrează spre rect şi depun ouăle, în cursul nopţii, la nivelul regiunii anale. Boala se manifestă prin dureri abdominale şi prurit (mâncărimi rebele) în zona anală, mai ales noaptea, iar la femei, şi în zona vaginală.

Contaminarea se realizează prin scărpinat, când ouăle sunt luate sub unghii şi duse, inconştient, la gură şi la nas. De aici ajung iar în tubul digestiv, ca loc de dezvoltare a formelor adulte. Infestarea se poate face la întreaga familie prin contact direct între persoane, prin mâini nespălate, lenjerie de noapte şi alimente infestate. Bolnavul prezintă stări de nevroză crescută, insomnii, dermatoze persistente în regiunea perianală, scrotală sau vulvară şi, uneori, tulburări gastrice, diaree, apendicită, greaţă, vărsături, vulvo-vaginită, leucoree, convulsii şi enurezis (pierderea necontrolată a urinei).

Tratamentul naturist este foarte dificil de realizat, în special la copii, din cauza uşurinţei de autoinfestare. De aceea, se face, concomitent, intern şi extern, la toţi membrii familiei.

În uzul intern, se recomandă ca dimineaţa, pe stomacul gol, să se ia pulbere de pelin uscat (2-3 g) în amestec cu miere de albine. În cursul zilei se iau, cu bune efecte, infuzii din frunze de afin (de 3 ori pe zi) şi herba de pelin, precum şi tinctură de iederă (câte 15 picături de 3 ori/zi).

În uz extern, sunt indicate băi calde de şezut sau clisme cu infuzii de usturoi pisat (80 g la 500 ml apă clocotită), infuzie de pelin (20-30 g/litru apă cu adaos de muşeţel - 15 g) sau decoct de ipcărige sau săpunariţă (40 g rădăcini la un litru apă), repetate după 8 zile. În cursul zilei, se recomandă, la copiii mici, o pastă de morcovi cruzi, daţi pe răzătoare, ca unic aliment pentru două zile, eliminând orice produs fermentat. La adulţi, sunt eficiente zarzavaturile proaspete, bine spălate, ca varză, morcov şi ţelină (pentru îmbunătăţirea tranzitului intestinal), apoi ceapă, usturoi şi nuci. În timpul tratamentului nu se va consuma carne, produse zaharoase şi făinoase.

Zilnic se va respecta igiena corporală, prin spălarea mâinilor, cu apă şi săpun, înainte de fiecare masă şi după fiecare scaun, inclusiv tăierea şi curăţirea unghiilor cu o periuţă.

Teniaza poate provoca encefalită

Teniaza este cea mai gravă boală parazitară, provocată de prezenţa în intestine a câtorva specii de viermi plaţi, în formă de panglică segmentată în fragmente (proglote), cu lungimi foarte mari (2-8 metri). Teniile aparţin genului Taenia şi provin din carnea de porc sau din carnea de bovine. In intestinul animalului, parazitul pune în libertate un embrion care intră în curentul sanguin şi se fixează în muşchi. Prin ingerarea cărnii animalului bolnav, se formează o larvă în intestinul uman, din care se va dezvolta parazitul adult.

Bolnavul acuză dureri abdominale şi musculare, greţuri, salivaţie abundentă, scaun neregulat, dureri de cap, ameţeli, lipsa poftei de mâncare, stare de oboseală, astenie, paloare, epuizare fizică şi psihică şi, uneori, fenomene toxice. Localizarea cerebrală poate duce la simptome de encefalită.

Tratamentul naturist se face cu specii de plante care prezintă proprietăţi tenifuge. Se recomandă infuzii din hrean ras şi cimbrişor (2 căni pe zi) sau decoct din frunze de vetrice, nuc, pelin, decoct din usturoi (15 căţei fierţi în 200 ml apă) şi îndulcit cu miere de albine, luat dimineaţa, pe stomacul gol, în mai multe reprize, până la micul dejun, repetându-se câteva zile la rând, până la eliminarea paraziţilor.

Mare eficienţă au seminţele de dovleac, decorticate şi mărunţite, din care se prepară un decoct din 50 g seminţe la 250 ml apă, ce se fierbe timp de 30 minute la foc domol; se bea dimineaţa, într-o singură repriză, pe nemâncate.

Alte reţete se prepară sub formă de pastă din 50 g seminţe de dovleac, 30 g ulei de ricin şi puţină miere de albine sau din 150 g seminţe de dovleac, pisate şi amestecate cu 200 ml lapte nefiert, care se consumă pe stomacul gol între orele 7-10 dimineaţa, urmate de 3 linguriţe de ulei de ricin.

Dimineaţa, pe stomacul gol, se bea un macerat din 60 g seminţe de dovleac decojite şi pisate, la care se adaugă 20 g miere de albine, extract din coji de portocale şi 160 ml apă; după 5 ore se iau 1-2 linguri cu ulei de ricin, în funcţie de vârsta copilului. Bune rezultate dă şi uleiul de alune luat dimineaţa, câte o linguriţă, timp de 15 zile.

În alimentaţie se va mări consumul de hrean, morcovi, ceapă, usturoi, varză, pătrunjel, iar ca fructe sunt eficiente măceşele, afinele, căpşunile, lămâile, piersicile, măslinele, nucile, alunele, migdalele.