Remedii fitoterapeutice în cazul blocajului renal

Într-un blocaj renal, leziunile şi intoxicările la nivelul rinichilor sunt deseori reversibile, astfel că este posibilă redobândirea funcţiilor renale normale. Aceasta dă o mare speranţă spre vindecare, de aceea este necesar să fie luate măsuri radicale şi rapide de tratamente complexe.

Se poate spune că organismul uman este o mare pungă cu apă, întrucât, la naştere, are peste 65% apă, cu o uşoară reducere spre bătrâneţe. Pentru ca această pungă cu apă să nu plesnească sau să se golească peste măsură, intervin rinichii, organe deosebit de importante în reglarea conţinutului de apă şi electroliţi, în realizarea echilibrului dintre acizi şi baze şi în eliminarea substanţelor toxice reziduale apărute în sânge prin reacţii metabolice. Din cauza unor suferinţe ale rinichilor, este posibil să apară insuficienţa renală, ca o afecţiune foarte gravă, caracterizată prin suprimarea progresivă sau bruscă a funcţiilor metabolice şi de excreţie, respectiv a funcţiei de filtrare a produşilor toxici şi de menţinere în corp a unui plafon normal de apă, sare şi electroliţi. În aceste condiții se formează pietrele la rinichi, litiază renală (urică, fosfatică, oxalică), se produc distrugerea progresivă a structurilor renale şi blocarea căilor urinare. Calculii renali se formează atunci când există variaţii mari de pH în urină şi în sânge, iar natura pietrelor depinde de alimentaţia consumată în exces (carne, ape minerale, produse vegetale acre). Tratamentele naturiste în insuficienţa renală, cu început de edeme, sunt eficiente: infuzie sau decoct din frunze de mesteacăn (o linguriţă la 200 ml apă) cu adaos de bicarbonat de sodiu, din care se beau câte trei căni pe zi, cu efecte diuretice - sevă de mesteacăn (50-100 ml de trei ori pe zi), cu 10-15 minute înainte de mese, într-o cură de o lună, în cursul primăverii; infuzie din herba uscată de coada calului (trei linguriţe la 500 ml apă clocotită); se infuzează acoperit cinci minute şi se beau trei ceaiuri calde pe zi; infuzie sau decoct din flori uscate de limba mielului, din herba de mei păsăresc sau seminţe de pătrunjel.

Sunt recomandate şi câteva reţete cu amestecuri de plante: infuzie din amestec de coada calului (două părţi), sunătoare (două părţi), ventrilică (o parte), pufuliţă cu flori mici (o parte) din care se consumă câte trei ceaiuri pe zi, înainte de mese; decoct din amestec de coada calului, coada şoricelului, sunătoare, vâsc, frag (frunze) şi măceş (fructe uscate), din care se beau trei ceaiuri pe zi, înainte de mese, provocând urinarea după 30 de minute; restul de plante după strecurare se aplică pe zona rinichilor sub formă de cataplasmă; decoct din amestec cu mătase de porumb (20 g), cozi de cireşe (15 g), frunze de mesteacăn (10 g), coada calului (10 g), coada şoricelului (10 g), la care se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se beau două-trei ceaiuri pe zi, înainte de mese. În amestecuri se mai pot adăuga frunze de afin, anghinare şi urzică vie, herba de ciuboţica cucului şi fructe de merişor. Reţeta autorului: mesteacăn, coada calului, coada şoricelului, sunătoare, porumb (mătase), cireşe (cozi), pătrunjel (seminţe), pufuliţă cu flori mici, anghinare şi afin (frunze). Ca ceaiuri simple, cu o singură plantă, sau ceaiuri complexe, cu amestecuri de plante, sunt eficiente infuzii sau decocturi cu herba de coada calului, coada şoricelului, trei-fraţi-pătaţi şi troscot, frunze de mesteacăn, afin, anghinare, merişor, frasin, tarhon şi urzică, flori de albăstrele şi porumbar, mătase de porumb, cozi de cireşe, teci de fasole, rădăcini de pir, brusture, ciuboţica cucului şi păpădie, muguri de pin şi plop negru, fructe de măceş şi ienupăr.

Regimul alimentar

Alimentaţia bolnavului de blocaj renal, în diferite stadii, trebuie să fie modificată pentru a da organismului suficientă energie de a lupta cu boala, dar fără a forţa rinichiul slăbit. Norma calorică zilnică va fi ridicată (2.000 - 3.000 calorii), dar cu trierea riguroasă a produselor alimentare, în funcţie de principiile dietetice. În componenţa dietei, cu o normă ridicată în produse bogate în zaharuri şi vitamine, se va reduce consumul de proteine la 20-30 gr/zi, mai ales al produselor animale (carne, grăsimi, untură, slănină, mezeluri), care încarcă rinichii şi afectează valoarea pH-ului sanguin. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică care au intrat în dializă este obligatoriu un regim alimentar strict controlat, în care aportul caloric zilnic să nu depăşească 35 kcal/kg corp, din care aportul proteic să fie de numai 1,2 - 1,4 gr./kg corp, ştiind că produsul final al degradării proteinelor este ureea, care nu mai poate fi eliminată de rinichiul bolnav. În schimb va creşte consumul de glucide asimilabile. La mese se va mânca, fără rezerve, cartofi (piure cu lapte), supe de legume, morcov, sfeclă roşie, ţelină, varză albă şi roşie, vinete, conopidă, pătrunjel, mărar, salată, ardei gras, spanac, praz, ridichi, fasole verde, castraveţi, dovlecei, usturoi, ceapă, condimente din plante aromatice. În mod deosebit se recomandă consumul sporit de tomate sau suc de tomate (500 ml pe zi). La desert să nu lipsească zilnic fructele (mere, pere, struguri, cireşe, caise, lămâi, căpşuni), precum şi sucuri şi compoturi din fructe (zmeură, afine). Această dietă cu legume şi fructe este bogată în celuloză, glucide solubile şi săruri minerale şi va avea efecte laxative, diuretice, stimulatoare asupra florei intestinale şi alcalinizante a urinei. Sunt indicate diferite produse făinoase şi zaharoase (paste făinoase, biscuiţi, prăjituri uscate, budinci) şi produse uleioase (unt, ulei, margarină, smântână, frişcă). În cantităţi moderate se vor consuma lapte cu griş şi orez, brânzeturi nefermentate, iaurt, ouă, peşte de apă dulce. Complet interzise sunt: conservele, brânzeturile sărate şi fermentate, carnea de vânat, măruntaie, alcool şi tutun. Norma de lichide va fi de 1.500-2.000 ml pe zi în stadiul compensat şi 600-700 ml în stadiul decompensat, adăugând eventualele cantităţi de lichide pierdute prin vome, diaree şi urină. Norma de sare va fi limitată sub 5-6 gr pe zi, deoarece ionul de sodiu are capacitatea de a reţine moleculele de apă care infiltrează spaţiile intercelulare. La exces de sare, faţa pacientului devine buhăită, gleznele se umflă, apar edemele la picioare. În această situaţie se vor evita alimentele cu conţinut ridicat de sodiu: conserve, murături, alimente congelate, brânză sărată, pastramă, măsline, supe la plicuri, mezeluri, cârnaţi, mici, sosuri, grătar, fast-food-uri, chips-uri, ciuperci uscate, muştar, hrean, boia de ardei, seminţe sărate şi prăjite.

În ceea ce privește regimul de viaţă, bolnavul va beneficia de un tratament curativ cu repaus parţial de 12-14 ore pe zi, în stadiu compensat, şi repaus total, în stadiu decompensat. Sunt eficiente băile calde de şezut cu apă sărată şi ceai concentrat de coada calului şi coada şoricelului, timp de 10-15 minute, minimum de două ori pe săptămână. Pe zona vezicii urinare se va aplica o pernă umplută cu pedicuţă. Dacă este posibil se vor face plimbări în aer liber.