Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
23 Dec, 2024
Remedii naturiste contra litiazei renale
De secole, natura a constituit sursa unei mari diversităţi de plante cu efecte vindecătoare recunoscute în bolile renale, ceaiurile cu un conţinut ridicat în săruri de potasiu având proprietăţi de dizolvare a pietrelor la rinichi. Evoluţia litiazei renale trebuie urmărită îndeaproape întrucât, în absenţa unui tratament eficient, probabilitatea apariţiei unor noi pietre în următorii 7-10 ani este de peste 50% la persoanele care au avut aceste suferinţe.
Litiaza renală este o afecţiune destul de dureroasă (colică renală), caracterizată prin formarea de nisip sau calculi (fomaţiuni cristaline, dure, adesea de consistenţă pietroasă) în interiorul rinichilor (bazinet), vezică urinară şi în căile urinare (uretere, vezică, uretră). Frecvenţa bolii este de 3-4 ori mai mult la bărbaţi decât la femei, în special între 30-50 de ani. Apariţia bolii este favorizată de mesele copioase, cu consum exagerat de cărnuri, lactate, cafea, cacao, ciocolată, ceai negru, ape minerale bogate în săruri. Afecţiunile litiazice ale aparatului urinar beneficiază de proprietăţile terapeutice ale multor specii de plante medicinale, completând, cu succes, tratatamentele medicamentoase şi regimul igieno-dietetic. Atât în tratamentele preventive, cât şi în cele curative, o deosebită importanţă are apa cu care se prepară ceaiurile. În forme simple se vor consuma, în cure de lungă durată: Infuzii din: - mătase de porumb (o linguriţă la 250 ml apă clocotită, din care se beau două căni pe zi, una cu 60 minute înainte de micul dejun şi a două în cursul serii); - frunze de mesteacăn, afin, mentă, asmăţui, coacăz-negru (cu adaosul unui vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu la o cană de ceai); - muguri de plop negru, pin şi fag; - ramuri înflorite de sulfină; - coaja verde a fructelor de nuc şi coji de mere uscate (50 g la 1 litru apă clocotită); - fructe de coacăz-negru. Decocturi din: - fructe de ienupăr (10-20 boabe la 1 litru de apă din care se beau două căni pe zi, cu mare eficienţă antiseptică (nu se administrează la gravide şi la bolnavi cu leziuni renale grave); - fructe de măceş (două căni pe zi) cu efecte diuretice şi în blocarea formării calculilor renali, în cure de lungă durată; - frunze de merişor (două căni pe zi) pentru efecte diuretice şi antiseptice; - paie de ovăz (două linguri mărunţite la 250 ml apă, fierte 3 minute, din care se beau 3 căni pe zi) contra nisipului din vezica urinară. Amestecurile de plante cuprind câteva specii cu proprietăţi diuretice în diverse formule: - frunze de mesteacăn, herba de coada-calului, mătase de porumb, conuri de hamei, fructe de măceş şi rădăcini de valeriană; - mătase de porumb, conuri de hamei, rizomi de pir, flori de lavandă şi rădăcini de valeriană; - mătase de porumb, coada-calului, năpraznic, strugurii ursului, toporaşi, măceşe, paracherniţă; - herba de coada-calului şi coada şoricelului, frunze de fragi de pădure şi flori de soc; - frunze de păpădie şi mesteacăn, mătase de pormb, herba de feciorică, rădăcini de osul iepurelui şi fructe de măceş; - flori de soc, scoarţă de soc, rădăcini de pir, herba de coada-calului, vinariţă şi mentă. Cu aceste amestecuri se prepară ceaiuri care se consumă în cantităţi de un litru pe zi, îndulcite cu miere de albine. Într-o cură de lungă durată se va consuma zilnic infuzie preparată din mătase de porumb, frunze de mesteacăn şi cozi de cireşe, luate în părţi egale, care prezintă efecte sigure în dizolvarea pietrelor din căile renale şi duce la eliminarea lor treptată, în aproximativ 3 luni. De altfel, curele de ceaiuri diuretice şi litotritice (care sparg calculii) sunt de mare folos, întrucât constituie o alternativă la consumul apei de băut.
