Remedii naturiste contra pneumoniei şi emfizemului pulmonar

Printre bolile mai frecvent întâlnite în perioada rece a anului, foarte importante sunt afecţiunile respiratorii cauzate de debilizarea organismului şi de schimbările survenite în factorii de mediu, respectiv temperatura şi umiditatea aerului. Încercăm să prezentăm astăzi câteva date privind pneumonia şi emfizemul pulmonar.

Pneumonia, numită popular şi „aprindere de plămâni“, constă dintr-o inflamare a parenchimului pulmonar, fără supuraţie, la unul sau la ambii plămâni, fiind urmarea unei răceli care nu a fost tratată corect. Este favorizată de frig, oboseală, surmenaj şi diverse infecţii (gripă, pojar, tuse convulsivă). După modul de declanşare, pneumoniile pot fi bacteriene sau virale.

Pneumonia bacteriană, produsă de prezenţa unor grupe de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi), debutează brusc, cu febră mare (39-400C), frisoane repetate, junghiuri şi dureri la nivelul pieptului şi a umărului, slăbiciune în corp şi ameţeli.

Pneumonia virală, cea mai des întâlnită în timpul iernii şi la începutul primăverii, este provocată de virusuri (gripale, paragripale, adenovirusuri). Debutează mai lent şi se manifestă prin forme mai moderate: febră, dureri de cap şi de spate, tuse seacă cu evoluţie în expectoraţii mucoase, cu aspect ruginiu. Treptat, se observă o agitaţie exagerată, ducând până la delir.

Bătrânii, copiii şi bolnavii cronici de afecţiuni cardiovasculare, respiratorii, hepatice şi diabetice au o rezistenţă scăzută şi, de aceea, trebuie să evite locurile aglomerate şi vizitele în spitale. La aceştia, pneumoniile pot evolua în forme grave de abcese pulmonare, pleurezie purulentă, pericardită, insuficienţă cardiacă, uneori cu sfârşit fatal.

Fitoterapia

În consumul intern au bune efecte infuziile sau decocturile cu plante medicinale, luate separat sau în amestecuri, din flori de soc, tei, ciuboţica-cucului, nalbă mare, lumânărică, herba de isop, cimbrişor, salvie, podbal, patlagină, fructe de măceş, anason şi cătină, rădăcini de tătăneasă şi troscot, cu acţiuni emoliente şi antibacteriene.

Se mai pot lua zilnic câte trei linguri de vin alb, diluat cu apă fierbinte, în care se macerează rădăcini de tătăneasă. Bune rezultate se obţin cu ulei de pin (câte 25 picături de 2-3 ori pe zi, cu 20-30 minute înainte de mesele principale, într-o cură de 2-3 săptămâni). În perioada de convalescenţă, se recomandă ceaiuri călduţe, vitaminizante, cu măceşe, cătină, ciuboţica-cucului, roiniţă sau tei, îndulcite cu miere de albine.

Extern se fac împachetări pe piept sau spate cu extract de coada calului, patlagină şi podbal, comprese cu bitter suedez şi cataplasme cu seminţe fierte de in (în 4 şedinţe pe zi) sau cu făină de muştar negru, aplicate zilnic pe piept, având efecte revulsive. Sunt benefice frecţiile pe piept şi pe spate cu ulei de sunătoare sau cu soluţie alcoolică de mentă şi lavandă, în perioada febrilă.

În unele zone se folosesc cataplasme cu brânză proaspătă, aplicată în 4 reprize pe zi a câte 20 minute.

După ce a dispărut starea de febră, se pot face băi generale cu cimbrişor sau cu muştar negru (100-200 g seminţe puse într-un săculeţ de tifon, care se scufundă în apă caldă, cu 5 minute înainte de baia ce durează 20 minute). După baie, corpul nu se şterge, se îmbracă într-un halat gros şi se trece în pat cald, pentru a transpira abundent.

Pentru degajarea căilor respiratorii se vor face inhalaţii calde cu uleiuri esenţiale de brad, pin, salvie, cimbrişor şi eucalipt.

Multe lichide şi repaus la pat

Regimul alimentar trebuie să includă multe lichide (supe calde, sucuri de fructe), salate din legume proaspete şi multe fructe bogate în vitamine şi minerale (lămâi, portocale, grepfruturi, coacăze negre, afine etc). Se mai recomandă propolis, drojdie de bere, grâu germinat şi fulgi de ovăz.

Regimul de viaţă impune un repaus la pat, unde bolnavul va fi bine învelit, într-o cameră încălzită şi aerisită, cu respectarea strictă a normelor de igienă. Va renunţa definitiv la fumat. Întrucât boala este transmisibilă, pacientul va fi izolat, în spital sau la domiciliu, mai ales în cazul pneumoniei bacteriene, astfel ca membrii familiei sau alte persoane să nu fie contaminate.

▲ Emfizemul pulmonar, frecvent la adulţii peste 50 de ani

Este o boală cronică ce se caracterizează prin creşterea în volum a plămânilor, dilatarea alveolelor pulmonare şi sclerozarea pereţilor aortei pulmonare, ca urmare a pierderii elasticităţii şi degenerarea treptată a învelişului elastic pulmonar, afectând mai frecvent pe bărbaţii vârstnici, de peste 50 de ani.

Cauzele declanşării bolii sunt multiple: bronşite cronice, astmul bronşic cronicizat, pneumonia acută, sclerozarea plămânilor, paralel cu înaintarea în vârstă, tuberculoză pulmonară, infecţii bacteriene sau virale, boli profesionale la unele grupe de meserii (sticlari-suflători, mineri, muzicanţi la instrumente de suflat), fumul de ţigară şi poluarea permanentă a atmosferei din unele zone industriale şi din centrele urbane cu trafic rutier intens de autovehicule care au pierderi de gaze toxice.

După instalarea bolii, apar simptomele specifice: tuse seacă, expectoraţie muco-purulentă, scăderea ventilaţiei pulmonare şi a oxigenării alveolare a sângelui, insuficienţă respiratorie, şuierat în timpul expiraţiei, sufocare cu lipsă de aer, mai întâi la efort şi ulterior permanent, senzaţia de apăsare în piept, cianozarea feţei (buze şi obraji) şi a membrelor, bombarea coşului pieptului.

Efect garantat cu macerat de usturoi

Fitoterapia recomandă un arsenal de proceduri, cu bune rezultate dacă sunt aplicate cu mare atenţie. Se recomandă, în primul rând, infuzii cu flori şi frunze de podbal sau din combinaţia cu flori de ciuboţica-cucului, lăcrămioare, levănţică şi muşeţel, frunze de patlagină, plămânărică şi roiniţă, herba de isop, unguraş, salvie, cimbru, scai vânăt şi fumariţă. Tot ca ceaiuri se folosesc mugurii de alun (cu acţiune antisclerotică) şi rădăcinile de lemn dulce.

Bune rezultate se obţin cu tinctură 10% şi sirop din muguri de brad sau tinctură din herba proaspătă de călţunaşi în alcool 700 (2-3 linguriţe pe zi).

Se mai recomandă o cură de 1-2 luni pe trimestru cu macerat de usturoi în alcool 960, cu adaus de miere de salcâm şi propolis. Bolnavii din zone montane nu vor neglija cura cu fructe de ienupăr, care are efecte benefice pentru majoritatea afecţiunilor pulmonare.

Reţeta autorului: Tussilago, Primula, Plantago, Melissa, Hyssopus, Salvia, Juniperus, Allium, Lavandula, Matricaria.

Consumaţi moderat sare şi renunţaţi la fumat

Regimul alimentar va consta din 5-6 mese pe zi, cu cantităţi reduse de hrană, săracă în sare, dar bogată în legume şi fructe. Se va evita, pe cât posibil, creşterea în greutate şi starea de obezitate. De la începutul manifestării bolii se va consuma ulei de măsline (câte 3 linguriţe pe zi luate înainte de mese) timp de 1-2 săptămâni pe lună sau o tinctură de usturoi (câte 20 picături de 2 ori pe zi).

Regimul de viaţă al bolnavului impune renunţarea definitivă la fumat. Zilnic se va face gimnastică respiratorie timp de 10 minute, prin expirarea într-un tub introdus într-un borcan de 10 litri cu apă curată. De 3 ori pe săptămână se vor face băi calde timp de 10 minute.

Bolnavul va face multă plimbare în aer curat, va evita răcelile şi efortul fizic, atât în exercitarea activităţii profesionale cât şi la mersul forţat.

Tratamentul balneoclimateric este recomandat cu apele iodurate de la Băile Govora şi cu apele cloruro-bicarbonatate sodico-silicioase din staţiunile Malnaş, Covasna şi Felix.