Remedii naturiste în steatoza hepatică

În etapa actuală, bolile hepatobiliare au o răspândire tot mai largă în rândul populaţiei, în strânsă dependenţă cu alimentaţia defectuoasă şi cu factorii de stres din regimul de viaţă.

În locul alimentelor din cereale, legume şi fructe, cu conţinut ridicat în vitamine naturale, săruri minerale şi fibre, au apărut produse greu asimilabile ca hot‑dog, hamburger, sucuri artificiale, care sunt distribuite doar în interesul comercializării rapide.

Alimentele actuale se deosebesc mult de cele consumate de bunicii şi străbunicii noştri. Hrana de astăzi este prea mult prelucrată în industria alimentară şi chiar în bucătăriile casnice, fiind adesea combinată cu diverşi aditivi alimentari de tipul E‑urilor.

Alimentaţia excesivă şi dezechilibrată, bazată în principal pe produse animaliere, consumul exagerat de alcool şi cafea, fumatul necontrolat şi sedentarismul măresc riscul îmbolnăvirilor.

Mulţi dintre semenii noştri depăşesc măsura în tot ceea ce fac: mănâncă prea mult, mai ales produse prelucrate industrial, masa se derulează în mare grabă, eventual din mers, consumă alcooluri tari fără control, fumează, iar la primele simptome de suferinţă apelează la medicamente de sinteză chimică, luate cu pumnul, fără prea mult discernământ.

Toţi aceşti factori agresivi, alături de sensibilizarea treptată a organismului şi modul de viaţă dezorganizat, contribuie la creşterea incidenţei bolilor ficatului.

Ficatul este definit ca un laborator complex, cu multiple funcţii fiziologice, printre care cele mai importante sunt:

- secreţia permanentă a bilei şi deversarea acesteia, într‑un ritm constant, prin canalul hepatic, colecist şi canalul coledoc până la duoden;

- degradarea substanţelor toxice provenite din exterior şi vehicularea lor prin curentul sanguin, asigurând o purificare, parţială sau totală, a sângelui.

Prima reacţie de suferinţă constatată la nivelul ficatului bolnav este steatoza hepatică. Aceasta este o formă tipică de hepatomegalie, îde supraîncărcare“, prin care ficatul devine gras, se întăreşte şi creşte rapid în volum (în special la lobul drept). Încep durerile acute, cu sau fără palpare, din cauza unui exces de colesterol şi trigliceride depuse în celulele hepatice, precum şi a unui exces de bilă (fiere) care nu a fost evacuată prin canalele hepatice.

Alte cauze majore ale steatozei hepatice sunt: consumul excesiv de alcool şi de medicamente de sinteză, prezenţa diabetului zaharat, operaţii chirurgicale făcute la vezica biliară, stomac şi intestine şi declanşarea diferitelor tipuri de hepatită.

Treptat, ficatul prezintă unele leziuni difuze (inflamatoare sau neinflamatoare), cu evoluţii posibile spre hepatită cronică, virală sau medicamentoasă, ciroză hepatică (alcoolică şi nealcoolică) şi ascită (ciroză umedă).

Riscul complicaţiilor severe este mai mare la consumatorii de alcooluri tari, la persoane în vârstă şi la bolnavii de diabet zaharat, insuficienţă cardiacă, obezitate sau anemie puternică.

De cele mai multe ori, boala se asociază cu febră de tip septic, astenie fizică, lipsă de putere, oboseală, somnolenţă, balonări abdo­minale, dureri epigastrice sau în hipocondrul drept, cu reflexe în spate, mărirea în volum a splinei (splenomegalie), circulaţie venoasă colaterală, hipertensiune portală, adenopatii periferice, scăderea rapidă a greutăţii corporale şi alterarea stării generale a orga­nismului.

Tratamentele fitoterapeutice

Pentru afecţiunile ficatului, tratamentele se bazează pe utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate şi recomandate de‑a lungul secolelor, cu proprietăţi calmante, antispastice, antiinflamatoare, coleretice (stimulează formarea bilei) şi colagoge (facilitează evacuarea bilei din ficat).

Sunt necesare tratamente de lungă durată cu infuzii sau decocturi calde, după care bolnavul va sta culcat, timp de 20‑30 de minute, pe partea dreaptă, pentru a permite ca lichidele ingerate să treacă uşor prin canalul hepatic şi coledoc. Acestea vor avea efectul de a preveni îmbolnăvirea ficatului şi de a reface celulele hepatice afectate.

Anghinare:

- conţine: flavonoizi (cinarozidă, scolimozidă), principii amare (cinarină, cinaropicrină), taninuri, mucilagii, inulină, vitamine (A, B, C), săruri minerale;

- acţiuni: regenerarea celulelor lezate, reducerea conţinutului de grăsimi, stimularea funcţiei antitoxice a ficatului, activarea secreţiei biliare, fluidizarea bilei.

Armurariu:

- conţine: flavonoizi (silimarină, silibină, silicristină), saponozide, sitosteroli, tocoferol;

- acţiuni: protejarea ficatului faţă de agresiunile toxice (alcool, medicamente chimice), împiedicarea depunerii grăsimilor în ficat, refacerea sechelelor rămase după hepatita cronică şi ciroză.

Gălbenele:

- conţin: flavonoizi, glicozizi flavonici, carotenoizi (licopină, luteină, caroten), saponine, saponozide emoliente;

- acţiuni: reducerea inflamaţiilor ficatului şi stimularea secreţiilor biliare datorită proprietăţilor antiinflamatoare, decongestive, astringente, calmante.

Cicoarea:

- conţine: inulină, glicozizi (cichorină), principii amare (lactocinină, lactopicrină);

- acţiuni: stimularea funcţiilor hepatice, curăţirea de grăsimi a ficatului congestiv, mărirea cantităţii de bilă.

Păpădie:

- conţine: alcooli triterpenici (taraxol, taraxasterol, faradiol), principii amare (taraxacina), vitamine (A, B, C, D, PP), săruri minerale;

- acţiuni: protejarea ficatului prin descongestionare şi stimularea secreţiei de bilă până la dublarea cantităţii.

Sunătoare:

- conţine: hipericină roşie, glicozizi flavonici (hiperină, rutină, quercetrină), hiperozide, saponine emoliente, vitamine (A, C, K, P, PP);

- acţiuni: combate infiltrarea grasă a ficatului şi reface celulele hepatice degradate prin hepatită cronică.

Regimul alimentar

Are un rol foarte important, a­sigurând creşterea rezistenţei generale a organismului şi evitarea evoluţiei bolii spre cronicizare.

În zilele cu crize dureroase, bolnavul nu are poftă de mâncare. În această perioadă se recomandă o cură cu sucuri naturale de legume (morcov, ţelină, sfeclă roşie), sucuri nefermentate din fructe (mere, prune, struguri, portocale, lămâi, căpşuni, fragi, agrişe, afine), consumate imediat după preparare, precum şi ceaiuri medicinale îndulcite cu miere de albine.

După încetarea crizelor se introduc în alimentaţie produse lactate (lapte dulce, iaurt, brânză proaspătă de vaci, caş dulce, urdă, telemea desărată, smântână). Sunt uşor suportate supele de zarzavat (cu cartofi, morcov, varză, pătrunjel), supele cu zdrenţe de ou şi făină, legume verzi fierte, salate de legume (lactuca, spanac, pătrunjel, ardei gras, tomate, varză), carnea de peşte slab (păstrăv, ştiucă, lin, şalău, cod), raso­lul de vită slabă sau de pasăre fără piele, omletă din albuş.

Se recomandă gospodinelor ca, în locul prăjelilor şi al rântaşilor, să prepare sosuri dietetice, şi anume: sosul tomat din roşii şi bulion, sosul alb din albuş de ou şi lapte rece, sosul de zarzavaturi înăbuşite, sosul caramel din zahăr ars folosit la mâncăruri din fructe uscate (prune), soteuri de morcov, griş şi orez cu lapte, precum şi sosul de fructe (mere, vişine, cireşe, caise).

În alimentaţia curentă este indicată o suplimentare de fructe proaspete (mere, vişine, căpşuni, zmeură), luate în cure de 7‑10 zile consecutiv sau sucuri din fructe (mere, lămâi).

Bolnavul va mesteca bine alimentele, reducând astfel efortul de digerare a hranei şi activitatea secretorie a ficatului.

Dintre legume este bine să nu lipsească pătrunjelul proaspăt, consumat dimineaţa pe stomacul gol şi la fiecare masă. De asemenea, sunt eficiente tomatele servite în salate sau sucuri, ridichile negre şi seminţele de pepene verde pisate (o lingură‑două pe zi).

La masă se serveşte pâine prăjită, mămăligă, orez, budinci şi papanaşi.

Sunt interzise carnea grasă (de porc, oaie, raţă, gâscă, pielea de pasăre, vânat, raci, peşte oceanic), grăsimile animale (untură, slănină), pastramă, mezeluri, a­fumături, conserve, creier, rinichi, icre, sardele, drob de miel, supe de oase, brânzeturi grase şi sărate, condimente iuţi (piper, boia, muştar, hrean, ardei roşu), excesul de sare, cafea, cacao, ciocolată, îngheţate, băuturi alcoolice tari şi unele băuturi răcoritoare.