Riscul depistării tardive a cancerului mamar

În România, zilnic, 25 de femei sunt diagnosticate cu cancer la sân. Descoperită în stare incipientă, această maladie poate fi învinsă, însă din varii motive femeile se prezintă mult prea târziu la medic. Ca în orice altă boală, femeile trebuie să ştie că şi în cazul cancerului mamar este mult mai uşor să previi decât să tratezi. Iar prevenţia începe în cabinetul medicului de familie, unde se trasează un plan de sănătate corespunzător vârstei, se învaţă cum trebuie să se facă examinarea lunar pentru a putea reacţiona de la primul semnal de alarmă. Dacă există istoric de cancer la sân în familie cu atât mai mult trebuie o atenţie sporită, spune dr. Nicoleta Dimitriu, coordonator al Departamentului de Cercetare în Medicină şi Spiritualitate Providenţa şi manager de dezvoltare al Spitalului Providenţa din Iaşi, al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. 

Una din opt femei suferă de cancer mamar, o maladie care, deşi mutilantă, poate fi învinsă dacă este descoperită într-un stadiu incipient. Statisticile arată că femeile se prezintă la medic mult prea târziu: din ignoranţă, lipsă de educaţie sanitară, delăsare, negare etc. „Zilnic, în România, 25 de femei sunt diagnosticate cu cancer la sân. Cred că trebuie să conştientizăm aceste cifre şi mai ales că rata mortalităţii este una foarte ridicată (36%), mai ridicată chiar şi decât media la nivel mondial, doar pentru că se descoperă tardiv. Femeile trebuie să fie încurajate să se prezinte la medic mult mai devreme pentru a învăţa în primul rând cum pot preveni boala. De multe ori femeile se gândesc exclusiv la sănătatea celor din jur şi mai puţin la sănătatea lor, însă nu este corectă abordarea. Femeia, mama, pentru a avea grijă de ceilalţi membri ai familiei, trebuie să fie ea în primul rând sănătoasă”, afirmă dr. Nicoleta Dimitriu, medic primar medicină de familie, coordonator al Departamentului de Cercetare în Medicină şi Spiritualitate Providenţa şi manager de dezvoltare al Spitalului Providenţa. Iar primul pas spre prevenţie trebuie făcut la cabinetul medicului de familie: „Medicul de familie îi face un plan de sănătate corespunzător vârstei, pacienta este învăţată să-şi examineze lunar sânii pentru a putea reacţiona încă de la primul semnal de alarmă. Dacă există istoric de cancer la sân în familie, mama, bunica, cu atât mai mult trebuie o atenţie sporită”.

Autoexaminarea sânilor se face lunar, în primele cinci zile după menstruaţie, iar în cazul femeilor care sunt la menopauză, însărcinate sau alăptează, ar trebui să facă palparea în aceeaşi zi a fiecărei luni, adică vor inspecta forma, volumul, densitatea sânilor, aspectul areolelor mamare şi mameloanelor, dar şi zonele axilare (sub braţ). Nu toate formaţiunile descoperite sunt canceroase, însă câteva modificări ar trebui să ne alarmeze: umflătură nou-apărută, scurgere mamelonară, modificări la nivelul pielii sau îngroşarea venelor. „Dacă semnele apar doar la un sân, cu atât mai mult ar trebui să ne îngrijoreze. Ca şi adresabilitate, de cele mai multe ori, prezenţa unui nodul dureros determină pacientele să se adreseze medicului de familie. Uneori, o durere însoţită de o tumefiere sau de o roşeaţă este pusă de către pacientă pe seama unei dermatite de contact şi se dă cu creme, ia medicaţie antialergică, întârziind vizita la medic. La fel, găseşte o motivaţie chiar şi pentru o retracţie a mamelonului unilateral, însă greşeşte. Mai bine se adresează medicului pentru a înlătura orice suspiciune decât să trăiască cu o anumită incertitudine”, afirmă dr. Nicoleta Dimitriu.

Ca în orice boală, există factori predispozanţi, printre care se numără cei genetici, factori legaţi de un istoric familial, obezitatea, îna­intarea în vârstă, densitatea mai mare a ţesutului mamar, menarhă precoce sau instalarea menopauzei înaintea vârstei de 40 de ani, precizează medicul. Unele studii arată o legătură între alăptare şi cancerul mamar, respectiv femeile care nu alăptează au o predispoziţie de a face, pe parcursul vieţii, o formă de cancer mamar. De asemenea, consumul de alcool şi expunerea la estrogeni (administrarea de contraceptive) pe perioade lungi de timp (4-5 ani) se încadrează în categoria factorilor de risc.

„Între 30 şi 40 de ani, în cazul în care există o suspiciune, pacientei i se recomandă ecografia mamară, care este noninvazivă şi nedureroasă, şi în urma căreia se poate identifica un chist, o formaţiune nodulară. Dacă în urma ecografiei se ridică un grad de suspiciune la nivelul formaţiunii şi pacienta are un istoric medical în familie, chiar dacă are mai puţin de 40 de ani, ea poate fi îndrumată către mamografie. Mamograful cu tomosinteză de ultimă generaţie, cum este şi cel de la spitalul nostru, prezintă imaginea sânului de o calitate mult superioară, are o doză de iradiere cu 40% mai mică decât a mamografului analogic, sânul este scanat din diferite unghiuri, se înseriază imaginile pe secţiuni, unele chiar milimetrice, astfel încât se reconstruieşte tridimensional sânul. Acest tip de mamograf surprinde cele mai mici detalii şi va pune, în final, un diagnostic cât mai precis, scăzând astfel rata rezultatelor fals-pozitive înregistrate cu un mamograf clasic. Rezultatul se stochează electronic ceea ce ne ajută în ideea că avem nevoie de opinia unui coleg dintr-un alt centru de diagnostic din ţară sau străinătate”, subliniază dr. Dimitriu.

Ecografia şi mamografia sunt două investigaţii imagistice complementare, care aduc informaţii diferite, însă cele de mare precizie sunt date de mamografia de tomosinteză, care se face femeilor de peste 40 de ani, anual sau la doi ani, dacă prezintă sau nu simp­tome.

Boala nu este o pedeapsă

La primirea unui astfel de diagnostic, pacientele au un mod diferit de abordare a încercării prin care sunt nevoite să treacă. Chiar dacă pentru unele efectiv „cade cerul peste ele” şi aleg să poarte în tăcere această luptă în ideea de a nu zdruncina liniştea familiei, altele strigă imediat după ajutor, vor să simtă sprijinul familiei pentru a putea merge mai departe. Altele alunecă încet, aproape pe nesimţite, într-o cruntă depresie. Toate însă au nevoie de sprijin, de încredere şi credinţă nu că vor supravieţui, ci că vor ieşi învingătoare. „Psihologul are rolul lui, de a sprijini medicul oncolog în a transmite pacientei care sunt paşii de urmat, îi va dezvălui pacientei rata foarte mare de vindecare şi îi va oferi tot suportul de care are nevoie. Foarte important este şi rolul duhovnicului care vine şi sădeşte sămânţa încrederii în ajutorul divin, vine şi întăreşte importanţa luptei cu boala, ajută pacienta în a găsi cel mai bun mod de a se raporta la boală. Odată descoperit şi stabilit protocolul (radioterapie/chimioterapie/intervenţie chirurgicală), lupta pacientei devine şi lupta familiei, iar dialogul pacient - medic de familie - medic specialist oncolog - psiho­log - duhovnic e un câştig real şi o ajută pe pacientă în a se transforma într-un exemplu de încredere pentru fiica, nepoţica”, mai spune dr. Dimitriu.

De multe ori boala vine pe nesimţite şi pe urma altor suferinţe interioare. „Noi trebuie să cercetăm şi dincolo de ceea ce se vede, cauzele multor boli pot fi şi de ordin spiritual, există somatizări ale unor situaţii din viaţa noastră, conflicte care pot genera chiar anumite patologii. Boala nu trebuie percepută ca pe o pedeapsă, ci poate fi şi o modalitate prin care Dumnezeu ne atenţionează cu privire la modul în care curge viaţa noastră, iar o pacientă diagnosticată cu cancer mamar îşi poate regăsi sensul, se poate reseta astfel încât să privească mai mult înspre sufletul ei”, a adăugat medicul.