Rolul dietei şi al mişcării în supravieţuirea neuronilor

Teoria clasică spune că nu se pot crea celule noi în creierele noastre. Pur și simplu le folosim pe cele cu care ne naștem, iar dacă vârsta ori vreun alt factor le vatămă și mor, nu mai avem ce face - ne îndreptăm către ceea ce medicina numește neurodege­ne­rescență. Cercetările din ultimii ani vin însă cu o veste bună: creierul poate continua să genereze celule noi, adică neuroni, chiar și la o vârstă înaintată, proces denumit neurogeneză.

Motivul pentru care cercetătorii au fost și sunt interesați de acest fenomen, de eficacitatea lui, de modul în care putem stimula și ajuta creierul să producă neuroni noi vizează de fapt posibilitățile de ameliorare a pierderii de memorie odată cu vârsta și, mai ales, de prevenire a demenței, inclusiv a bolii Alzheimer.

Un creier conține cam 100 de miliarde de neu­roni. Pe majoritatea dintre ei îi avem de pe vremea când petreceam la adăpostul pântecelui matern. În primii ani ai copilăriei, au continuat să se formeze neuroni, ca, mai apoi, neurogeneza să scadă, însă nu de tot, așa cum s-a crezut multă vreme. Cele mai active zone din acest punct de vedere sunt cele corelate cu învățarea, crearea amintirilor și a emoțiilor. O astfel de structură este hipocampul, reprezentat de două regiuni simetrice în formă de căluț de mare: una în emisfera stângă, una în cea dreaptă. La acest nivel se creează neuroni noi în fiecare zi, între 700 și 1.500. Raportat la cele 100 de miliarde, nu pare ceva extraordinar, însă, între zero neuroni și 700 de neuroni este totuși o diferență.

Pornind de la un lucru deja cunoscut, şi anume că mișcarea îmbunătățește starea de dispoziție, cercetători de la Universitatea Harvard au căutat să vadă dacă există vreo legătură între activitatea fizică și numărul ori funcția neuronilor. Anterior, încercaseră să stimuleze neurogeneza la niște șoricei ale căror creiere erau afectate de neurodegenerescență, ceva similar cu Alzheimer. Experimentul eșuase: deși substanțele chimice administrate stimulaseră sinteza de noi neuroni, aceștia au intrat repede în colaps. De data aceasta, însă, șoriceii au fost supuși unui nou tratament: unul care presupunea mișcare. Cercetătorii nu le-au mai dat medicamente, ci o rotiță de alergat. Rezultatele au fost uimitoare: nu doar că exercițiile fizice au stimulat neurogeneza, ci au determinat și creșterea unei molecule, numită abrineurină (sau factor neurotrofic, BDNF). Acest compus este o proteină cu un rol esențial în sănătatea, funcționalitatea și longevitatea neuronilor și, deci, a creierului. După aceste experimente au urmat alte cercetări care au confirmat legătura dintre miș­care și neurogeneză.

Conform experților de la Harvard, nu dispunem de nici un alt instrument care să egaleze măcar efectele exercițiului fizic asupra neuronilor. Între 120 și 150 de minute de mișcare în fiecare săptămână pot face minuni nu doar pentru creier, ci și pentru aparatul cardiovascular, ficat, țesut muscular și osos, plămâni, piele și celelalte organe. Desigur, studiile au evidențiat și alți factori corelați cu scăderea riscului de Alzheimer. Astfel, somnul este un factor important: 7-8 ore de somn pe noapte în condiții de liniște, răcoare și întuneric pot ajuta la epurarea plăcii de amiloid specifice bolii Alzheimer și a altor toxine care pot afecta neuronii. O mai bună gestionare a stresului are, de asemenea, un impact pozitiv, deoarece cortizolul și alți hormoni pe care corpul îi produce în condiții de stres au efecte negative asupra memoriei și a funcției cognitive.

Spre deosebire de celelalte celule din corp, neuronii nu se hrănesc doar cu nutrienți și oxigen, ci și cu idei. Creierul este sediul gândurilor, al ideilor și conceptelor. Lectura, învățarea de lucruri noi, exercițiile care presupun concentrare și gândire, toate acestea creează sinapse noi, canale de comunicare între neuroni. Rotița oferită șoarecilor de laborator nu i-a ajutat doar pentru că le-a dat un prilej de mișcare, ci și pentru că i-a scos din monotonie. Orice activitate care ne entuziasmează, ne stârnește curiozitatea, ne pune în legătură cu alți oameni, cu natura, orice ac­tivitate care ne scoate din starea de mo­leșeală trupească și sufletească ne crește șansele de a trăi armonios și a îmbătrâni frumos.

Nu în ultimul rând, dieta joacă un rol important în dezvoltarea creierului și în supra­viețuirea neuronilor. O alimentație care limitează și chiar exclude carnea roșie și semipreparatele, produsele prăjite, alimentele ultraprocesate, așa-zisele băuturi răcoritoare, băuturile alcoolice, axându-se pe creșterea aportului de fibre, de grăsimi nesaturate și fitonu­trienți, contribuie esențial la menținerea sănătății mintale. Singurele surse naturale de fibre sunt plantele: cereale integrale, legume, fructe, leguminoase (fasole, linte, năut, mazăre, lupin, soia, arahide), oleaginoase (nuci, migdale, se­mințe de in, de cânepă, de dovleac ș.a.). Fibrele asigură sănătatea microbiotei intestinale care, la rândul ei, participă la buna comunicare dintre intestin și creier stabilită prin intermediul sistemului nervos enteric. Tot plantele sunt sursele de grăsimi nesaturate și de fitonutrienți care protejează celulele de acțiunea diferiților factori agresori din mediu.