Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Rolul plantelor medicinale în tratamentul hepatitei C

Rolul plantelor medicinale în tratamentul hepatitei C

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Constantin Milică - 29 Mai, 2017

În cazul bolnavilor de hepatita C, infuziile din plante medicinale accelerează oxigenarea şi circulaţia sângelui prin ficat, restabilesc relaţia normală dintre celula hepatică şi capilarele sanguine şi diminuează procesul de cronicizare a bolii.

Hepatita virală C (HVC) este o boală infecţioasă gravă, contagioasă, cu o largă răspândire în rândul populaţiei globului şi cu o extindere rapidă odată cu trecerea timpului. Este provocată de un virus încapsulat din familia Flaviviridae, care a fost identificat abia în anul 1989, deşi se bănuia existenţa lui cu mult timp înainte. Virusul se transmite prin sânge provenit de la persoane deja infectate anterior. Mai exact, transmiterea virusului este posibilă prin: transfuzie de sânge prin injectare de la persoane infectate cu acest virus; transplant de organe; tatuarea corpului, body-piercing şi acupunctură; proceduri stomatologice; efectuarea dializei la persoane cu insuficienţă renală; vaccinare cu instrumente nesterilizate; injecţii chimioterapeutice contra cancerului; consumul de cocaină administrată intranazal cu instrumente infectate; tăieturi cu cuţite sau bisturie sau alte proceduri medicale; folosirea în comun a lamelor de ras şi a briciului la bărbierit, a periuţelor de dinţi şi a instrumentelor de manichiură şi pedichiură.

Din momentul infecţiei şi până la apariţia leziunilor la nivelul ficatului, durata de incubaţie poate fi foarte lungă (10-20 de ani). Din acest motiv, hepatita virală C este denumită „infecţia oarbă”.

Bolnavul prezintă semne de greaţă, vărsături, balonări, pierderea apetitului alimentar, dureri abdominale, constipaţie, culoarea maronie a urinei din cauza conţinutului ridicat de bilirubină, îngălbenirea pielii şi a ochilor, pete roşii în palme (eritem palmar), edeme pe faţă, alergii cutanate, purpură, vasculită sau edeme urticariene pe piele, lichen plan.

Cel mai frecvent simptom de manifestare îl reprezintă astenia generală şi oboseala severă care apare la cel mai mic efort fizic şi intelectual.

Tratamentele fitoterapeutice

Ceaiurile medicinale măresc oxigenarea şi circulaţia sângelui prin ficat, restabilesc relaţia normală dintre celula hepatică şi capilarele sanguine şi diminuează procesul de cronicizare a bolii.

În reţete cu o singură plantă medicinală sunt eficiente infuziile sau decocturile:
- armurariu cu efecte hepatoprotectoare în cazul sechelelor rămase după hepatita cronică C, datorită conţinutului ridicat de silimarină care reface ţesuturile lezate;
- anghinarea sau sulfina, îndulcite cu miere de albine, au rol în stimularea activităţii secretorie, tonifierea celulelor hepatice şi întărirea funcţiei antitoxice, cu eliminarea treptată a toxinelor din corp;
- rostopasca - un puternic decongestiv hepatic;
- sunătoarea şi gălbenelele cu efecte antiseptice, antispastice, antiinflamatoare şi în dereglarea mobilităţii căilor biliare, favorizând vindecarea celulelor lezate ale ficatului;
- coada-şoricelului cu efecte diuretice, coleretice, antispastice şi antiinflamatoare;
- cicoarea, lavanda şi pufuliţa eficiente în hepatita cronică evolutivă;
- isopul cu rol în blocarea inflamării ficatului şi în favorizarea eliminării apei din ţesuturi;
- cătina albă cu efecte favorabile datorită conţinutului ridicat în vitaminele B1, B2, C şi acid folic.
Efecte bune are şi tinctura de angelică (câte 10 picături de trei ori pe zi în ceai de armurariu) şi tinctura de rostopacă (20 de linguri pulbere din plantă uscată şi măcinată la 1 litru alcool 700 care se macerează timp de 10 zile).
Pe zona hepatogastrică se pun comprese şi cataplasme cu terci din coada-calului, precum şi resturile de plante după strecurarea ceaiurilor şi a bitterului suedez.
Reţeta autorului: infuzie din amestec de: anghinare, armurariu, gălbenele, sunătoare, rostopască, sulfină galbenă, păpădie, coada-şoricelului, cicoare, roiniţă.
Apiterapia recomandă:
- miere de albine (100-120 g zilnic), luată cu linguriţa înainte de mese;
- cura de polen (10-20 g) luat dimineaţa, pe stomacul gol sau înainte de masa principală, timp de 30 de zile; după o pauză de 2 luni se reia tratamentul de încă două ori pe an;
- melită din 500 g miere de albine amestecată cu 10 g pulbere din seminţe de mărar şi 70 ml suc extras din frunze de mărar. După omogenizare se păstrează la rece şi se ia câte o linguriţă de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mese;
- propolis cu acţiune hepatoprotectoare datorită scăderii glicemiei din sânge, creşterea conţinutului de glicogen şi a proprietăţilor antioxidante directe.

Regimul alimentar

În primele zile de criză, bolnavul nu are poftă de mâncare şi i se recomandă un regim de refacere a ficatului lezat. La început se va administra, timp de două luni, o cură de sucuri dietetice de legume (morcov, sfeclă roşie, ţelină, ridichi, păstârnac, pătrunjel, tomate), sucuri nefermentate din fructe (mere, prune, struguri, portocale, lămâi, cătină albă, căpşuni, agrişe, afine), consumate imediat după preparare, precum şi ceaiuri medicinale îndulcite cu miere de albine.

La două-trei zile după încetarea crizelor şi după apariţia poftei de mâncare, se introduc în alimentaţie produse lactate: lapte dulce, iaurt, brânză proaspătă de vaci (250 g/zi), caş dulce, urdă, telemea desărată (100 g/zi), smântână (două linguri pe zi), brânzoaice din aluat de cartofi cu brânză de vaci, oţet de mere şi untdelemn crud (40-50 g/zi).

Sunt uşor suportate supele de zarzavat (cu cartofi, morcov, varză, pătrunjel), supele cu zdrenţe de ou şi făină, legumele verzi fierte, salatele de legume (lactuca, spanac, ardei gras, varză, pătrunjel, mărar, roşii), cartofi fierţi sau copţi, carne de peşte slab (păstrăv, ştiucă, lin, biban, şalău, cod), rasol din carne de vită slabă sau de pasăre, omletă din albuş sau cu cono­pidă. La masă se serveşte pâine intermediară prăjită, mămăligă, macaroane, orez, ouă moi, budinci, papanaşi şi fulgi de ovăz.

Seara este indicat să se prepare o infuzie din trei lămâi tăiate într-un litru de apă clocotită; se infuzează acoperit până a doua zi când se bea, prin înghiţituri rare, înainte de micul dejun.

La desert se consumă fructe proaspete (cireşe, vişine, pepene verde, struguri, prune, gutui, lămâie, fragi, agrişe), care, prin conţinutul în glucide, măresc rezerva de glicogen din ficat, elimină excesul de sodiu ionic şi îmbunătăţesc starea funcţională a ficatului prin protejare împotriva toxinelor.

La hepatita C cronicizată, cu durată de peste un an de la declanşare, este indicat regimul alimentar menţionat mai sus. Pentru curăţare hepatică se exclude prăjirea alimentelor, dar se acceptă fierberea, înăbuşirea şi coacerea lor. Necesarul de calorii va creşte la 3.000-3.500 pe zi.

Sunt interzise carnea grasă (de porc, oaie, raţă, gâscă, vânat, raci, peşte oceanic), grăsimile animale (untură, slănină), sosuri cu rântaș, prăjeli, pastramă, mezeluri, afumături, conserve, creier, rinichi, margarină, icre, sardele, drob de miel, supe de oase, brânzeturi grase, sărate şi fermentate, legume uscate (fasole, mazăre, linte), fructe uscate cu conţinut ridicat în celuloză şi cu miez tare (nuci, alune, migdale), sare în exces, condimente iuţi (piper, boia, muştar, hrean, ardei iute). De asemenea, se exclud cafeaua, cacao, ciocolată, îngheţate, creme cu unt, prăjituri cu grăsime, băuturi alcoolice tari şi unele băuturi răcoritoare (Coca-Cola, Pepsi-Cola).

Bolnavul va urmări ca alimentele să fie bine mestecate, reducând efortul de digerare a hranei şi activitatea secretorie a ficatului.

Tratamentul balneoclimateric

Se face cu ape minerale alcaline, oligominerale şi carbogazoase din staţiunile Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Lipova, Malnaş, Tinca, Sângeorz-Băi.

La domiciliu se vor consuma ape minerale îmbuteliate la Bodoc, Covasna, Tinca şi Malnaş. Se iau zilnic doze de 200-300 ml ape după care bolnavul va sta culcat pe partea dreaptă timp de 20-30 de minute, într-o cură de 4 săptămâni. După o pauză de 6 săptămâni se reia cura, în funcţie de toleranţa individuală şi de efectul produs.

Citeşte mai multe despre:   fitoterapie  -   tratament  -   terapie