Rolul vitaminelor B în buna funcţionare a organismului

▲ Fiecare vitamină din complexul vitaminic B intervine în menţinerea unui echilibru metabolic corespunzător, completându-se, totodată, în diversele lor funcţii ▲ În numărul de astăzi, vă vom prezenta vitaminele B1, B2 şi B3 ▲

Vitamina B1 sau antiberi-berică se găseşte în coaja grăunţelor (grâu, orez) şi în nuci, leguminoase, arahide, majoritatea fructelor şi în drojdii. O regăsim în pâinea tradiţională şi în orezul nedecorticat, în schimb nu există în pâinea albă şi în orezul glasat.

Această vitamină joacă un rol important şi în echilibrul nervos. Este, de asemenea, un stimulent al poftei de mâncare şi are rol în activarea mişcărilor intestinului (peristaltice). Favorizează, pe de altă parte, absorbţia oxigenului şi asimilarea zaharurilor.

Pe lângă tulburările digestive, lipsa completă atrage după sine boala beri-beri, cu următoarele simptome: starea pre-beri-berică, cu edem şi slăbirea picioarelor, palpitaţii, dureri reumatismale; forma paralitică şi uscată: paralizia şi atrofia musculară a picioarelor se întinde până la muşchii spatelui, retracţii ale tendoanelor, palpitaţii, insuficienţă cardiacă şi chiar moarte prin asfixie; forma umedă sau edematoasă, caracterizată prin tulburări circulatorii, edemul membrelor inferioare, uneori a gâtului şi a feţei, paralizii, tulburări ale nervilor cranieni, vomă, asfixie, convulsii, sincope.

Hipovitaminoza B1 este frecventă din cauza alimentaţiei defectuoase (fierbere, sterilizare, rafinări alimentare diverse) şi favorizată de insuficienţele digestive şi intestinale şi de diverse tulburări de asimilare tisulară. Insuficienţa vitaminei B1 produce nevrite, stare de oboseală, dureri de cap, iritabilitate, tulburări ale memoriei, palpitaţii, gâfâieli, ameţeli, inapetenţă şi favorizează ulcerele stomacului, ulcerele gambei, degerăturile. Indicaţiile sale principale sunt diversele nevralgii, nevrite, paralizii post-infecţioase, tulburări ale ritmului cardiac, ale sarcinii, oprirea creşterii şi spasmofilia sugarului. Doza zilnică necesară evaluată este de 2-3 mg.

Alimentele bogate în vitamina B1 sunt: făina de grâu, cartoful, mazărea, fructele, drojdiile, carnea de vită, de miel, de porc, de pasăre, gălbenuşul de ou.

Vitamina B2 (riboflavina)

Această vitamină se găseşte în aceleaşi alimente ca vitamina B1. Acţionează asupra metabolismului, a zaharurilor, grăsimilor şi protidelor, asigurând echilibrul nutritiv; exercită o acţiune favorabilă asupra pielii şi mucoaselor şi joacă un rol important în echilibrul intestinal; este un factor de creştere.

Carenţa acestei vitamine se observă la sugarul hrănit exclusiv cu lapte artificial şi la adult, în anumite situaţii: convalescenţă, sarcină, la indivizii care suferă de enterocolite. De asemenea, unele tulburări ale asimilaţiei favorizează apariţia carenţei vitaminice.

Hipovitaminoza B2 se manifestă prin tulburări gastrointestinale diverse (enterită, tulburări de resorbţie a grăsimilor), leziuni oculare (tulburări vizuale, cataracte), leziuni la nivelul pielii şi mucoaselor (fisuri la încheieturi, atrofia papilelor limbii, unghii casante, păr tern şi sfărâmicios). Se constată, de asemenea, o oprire a creşterii la copiii mici, iar la adult o stare de oboseală şi crampe musculare.

Principalele indicaţii ale vitaminei B2: afecţiuni ale pielii şi mucoaselor, seboree, eczeme, conjunctivite, tulburările adaptării vizuale la întuneric, enterita cronică, crampe musculare, astm, migrene, inflamaţii ale gurii, întârzierea dezvoltării la sugari şi copii. Doza necesară zilnică se situează între 1-2 mg.

Vitamina B3 (PP, antipelagroasă)

Vitamina este prezentă în germenele de grâu, în drojdii, în învelişul grâului şi al orezului, în numeroase legume şi fructe proaspete şi în polen. Are rol important în nutriţia ţesuturilor şi participă la metabolismul zaharurilor. Carenţa sa duce la apariţia pelagrei, caracterizată, la început, printr-o oboseală rebelă, tristeţe, insomnii, apoi apar tulburările digestive, afte, diaree, ulceraţii, pete la nivelul feţei, mâinilor, picioarelor, uscăciunea pielii, care devine sfărâmicioasă, dureri, tulburări nervoase diverse. Hipovitaminoza B3 este frecventă în ţările în care hrana este bazată pe porumb sau orez (Extremul Orient), fiind favorizată de tulburări intestinale.

Vitamina PP este indicată în pelagră, dermatoze, tulburări circulatorii periferice, degerături, afte, inflamaţii bucale, enterocolite, psihoze, stări depresive. Doza zilnică necesară este de 20 mg.