Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate România, cel mai mare consumator de algocalmin din Europa

România, cel mai mare consumator de algocalmin din Europa

Un articol de: Ostin Mungiu - 27 Ian, 2008

Medicamentele achiziţionate fără prescripţie medicală pot fi utilizate în mod abuziv. De aceea, decizia de a restricţiona eliberarea acestora constituie un mijloc de protecţie a populaţiei. Putem să menţionăm exemplul antibioticelor care, în anii din urmă, s-au vândut fără a se solicita prescripţie medicală, ceea ce a dus la tratamente inadecvate, care au permis dezvoltarea rezistenţei microbiene. Printre medicamentele care se folosesc abuziv şi care ar trebui restricţionate se numără algocalminul şi paracetamolul.

Am avut ocazia, de mai multe ori în ultimii ani, să atrag atenţia că substanţa activă a algocalminului - metamizolul - indiferent sub ce nume este comercializată, prezintă riscuri potenţiale, fapt pentru care a fost eliminată din majoritatea ţărilor dezvoltate (SUA, Canada, Australia, Marea Britanie, ţările scandinave, etc.). De altfel, chiar în ţara de origine - Germania - nu se foloseşte decât forma injectabilă şi aceea, atunci când pacientul nu a reacţionat la alte medicamente din categoria analgezicelor.

Deoarece România este cea mai mare consumatoare europeană de metamizol (majoritatea consumului fiind prin automedicaţie abuzivă), găsesc salutară decizia de a controla şi reduce consumul, deoarece în felul acesta se efectuează protecţia populaţiei. De altfel, rămân numeroase alte produse, cu acelaşi efect, care se eliberează fără prescripţie medicală. Oricine merge în ţările Uniunii Europene va realiza că există restricţii clare în eliberarea medicamentelor, tocmai pentru faptul că se are în vedere evitarea abuzului de medicamente care pot genera, prin utilizarea necorespunzătoare, manifestări neplăcute, uneori adevărate boli.

Dacă este să menţionăm doar exemplul antibioticelor care, în anii din urmă s-au vândut fără a se solicita prescripţie medicală, ceea ce a dus la tratamente inadecvate, care au permis dezvoltarea rezistenţei microbiene, atunci se explică de ce avem astăzi cazuri disperate, în care medicii se arată neputincioşi. Printre antibioticele cel mai des folosite în mod inadecvat aş menţiona penicilina, ampicilina, eritromicina, oxacilina, amoxicilina. Credem că observaţiile de mai sus constituie argumente în favoarea utilizării raţionale - după sfatul medicului - a acestor medicamente, deoarece costurile pentru a trata infecţiile cu germeni rezistenţi sau reacţiile adverse ale unor medicamente sunt împovărătoare pentru bugetul atât de sărac al sănătăţii. Sigur că la început va exista un oarecare disconfort, deoarece trebuie să ne adresăm medicului pentru a obţine o reţetă, dar trebuie menţionat că în cazul anumitor preparate care se iau cronic şi care nu necesită formulare de compensare, medicul poate menţiona repetarea dozelor şi, în acest caz, reţeta rămâne la purtător.

Paracetamolul, prieten şi duşman

La sfârşitul secolului al-XIX-lea, chimiştii, în colaborare cu farmaciştii şi farmacologii făceau eforturi pentru a identifica substanţe care să poată fi folosite în combaterea febrei şi a durerilor reumatice. Am relatat cu altă ocazie, cum din coaja de salcie a fost izolat acidului salicilic, iar apoi prin semisinteză s-a obţinut universala aspirină. Cam tot în aceeaşi perioadă (anul 1886) un derivat de anilină şi anume acetanilida a fost introdus în terapeutică sub denumirea de antifebrin. În curând s-a observat însă că medicamentul acesta este foarte toxic. Deoarece antifebrinul se transformă în organism într-un metabolit denumit paraaminofenol, s-a trecut la utilizarea acestuia în speranţa că va fi mai puţin toxic. Speranţa nu s-a confirmat, astfel că s-au încercat o serie de alţi derivaţi chimici ai paraaminofenolului. Unul dintre aceştia a fost fenacetina, care a fost introdusă în terapie în 1887, fiind folosită timp de multe decenii.

În a doua jumătate a secolului XX s-a observat însă că, folosirea ei în mod cronic, determină serioase leziuni la nivelul rinichiului, punând în primejdie viaţa celor care o utilizau. Este interesant de aflat că un derivat al fenacetinei şi anume paracetamolul, a fost utilizat pentru scurt timp în medicină încă din 1893, dar utilizarea sa pe scară largă nu s-a produs decât după 1949. De atunci a cucerit pieţele de pe toate continentele, reuşind chiar să fie mai utilizat decât aspirina. De ce? Pentru că paracetamolul are efecte comparabile, atât analgezice cât şi antifebrile, cu cele ale aspirinei, dar este mult mai bine tolerat la nivelul stomacului este indicat la pacienţii care au dureri şi febră, la care aspirina este contraindicată. Paracetamolul nu influenţează aparatele cardiovascular şi respirator, nu dă iritaţie, eroziuni sau sângerare gastrică şi nu influenţează timpul de sângerare. Toate aceste calităţi l-au propulsat în fruntea analgezicelor antipiretice, fie singur, fie în combinaţii. Ar mai fi de menţionat că paracetamolul are peste 100 de denumiri comerciale şi chiar în ţara noastră se gaseşte sub câteva zeci de nume.

Efecte adverse

Cu toate acestea, ca orice medicament şi paracetamolul nu are numai calitaţi, ci şi efecte adverse. Printre cele mai frecvente se citează urticaria şi alte reacţii alergice. Mai rar poate determina scăderea globulelor sângelui sau afectarea gravă a ficatului. Supradozarea accidentală sau voluntară poate determina leziuni hepatice fatale, iar tentativele de sinucidere cu acest medicament au crescut alarmant în anii din urmă. Tinând seama de faptul că acest medicament se poate obţine fără reţetă, credem că ar fi înţelept ca farmaciştii care îl eliberează, să atragă atenţia utilizatorilor să nu îl folosească în doze mari, timp îndelungat.