Roşiile, un supliment de sănătate din grădina verii

Îndrăznesc, cu toată convingerea, să recomand tuturor, de la nepoţei la străbunici, să consume zilnic roşii, importante pentru conţinutul bogat în vitamine, glucide, acizi organici, săruri minerale şi elemente energetice. Sucul şi pasta de roşii au rolul de a bloca oxidările din organism, care predispun corpul la îmbolnăvire prematură.

Pe lângă conţinutul în apă (94%), roşiile sunt bogate în zaharuri solubile (glucoză, fructoză, zaharoză), acizi organici (malic, pectic, citric), substanţe pectice, vitamine (C, A, B-uri, E, K, PP) şi multe săruri minerale (mai mult potasiu, apoi fier, fosfor, magneziu, calciu, aluminiu, iod). Valoarea energetică este relativ redusă (20 kcal la 100 g fructe proaspete).

Valoarea alimentară şi terapeutică a tomatelor este, în primul rând, de natură mineralizantă, vitaminizantă şi catalitică şi mai puţin de natură trofică şi energetică.

Recoltate la maturitatea fiziologică, roşiile se consumă imediat în stare proaspătă, sub formă de salată simplă sau în amestec cu alte legume (ardei, castraveţi, ceapă, usturoi, mărar, pătrunjel).

În bucătării intră în componenţa diferitelor preparate alimentare, ca ciorbe, sosuri, tocane, ghiveci, roşii umplute, iar pentru conservare se prelucrează sub formă de sucuri, paste, bulion, conserve, ketchup, sosuri picante şi făină de tomate. Este adevărat că prin fierbere şi conservare se degradează o mare parte din vitamine, dar se păstrează sărurile minerale, şi mai ales licopenul, care este uşor absorbit de organismul uman.

Sucul de roşii este mult folosit în alimentaţie, datorită efectului său alcalinizant dat de conţinutul ridicat în săruri minerale, îndeosebi cu potasiu şi magneziu. Sucul se poate consuma în stare simplă (două-trei pahare pe zi), eventual amestecat cu suc de ţelină, realizând o băutură energizantă, reconfortantă şi de detoxificare pentru toate persoanele, indiferent de vârstă.

Proprietăţile tămăduitoare asupra multor afecţiuni sunt explicate prin bogăţia unor componente chimice din fructe. În primul rând trebuie menţionat conţinutul ridicat în antioxidanţi, cum sunt pigmenţii carotenoizi (licopen sau beta-caroten) şi anumite vitamine (C, E, A). Pasta de tomate roşii este cea mai bogată sursă de licopen, iar cea de tomate galbene este bogată în caroten. Acestea anihilează radicalii liberi şi previn formarea de metaboliţi cancerigeni. Astfel, sucul şi pasta de roşii blochează oxidările din organism, care predispun corpul la îmbolnăvire prematură. Prin aceste efecte, pigmenţii carotenoizi reduc riscul apariţiei cancerului de prostată şi de colon, precum şi al altor forme de cancer (esofagian, pulmonar şi de limbă). Efectul anticancerigen creşte prin consumul zilnic al unei combinaţii de salată cu tomate şi usturoi.

De asemenea, sucul şi pasta de tomate protejează articulaţiile, celulele nervoase şi căile circulatorii ale sângelui, cu efecte directe asupra presiunii sanguine ridicate şi în cazul unor boli vasculare (ateroscleroza coronariană, tromboza, hipervâscozitatea sângelui).

Prin alcalinizarea sângelui, tomatele sunt indicate în tratamentul bolilor reumatismale, în poliartroze şi gută. Atât roşiile proaspete, cât şi formele prelucrate sunt eficiente în prevenirea şi combaterea unor afecţiuni digestive (litiază biliară, intoxicaţii, constipaţii, enterite, inflamaţii ale tractului digestiv). În cazul lipsei poftei de mâncare stimulează sucurile gastrice şi secreţia pancreatică, cu efecte paralele în anemii, avitaminoze şi demineralizări.

După expunerea îndelungată la soarele arzător din sezonul de vară, tomatele sunt recomandate atât pentru rehidratarea organismului, cât şi pentru prevenirea cancerului de piele.

De asemenea, în tratarea hipertensiunii arteriale, bune efecte are cura de lungă durată (două luni) cu sucuri de legume, din care să nu lipsească tomatele (câte 50 ml), cu adaosul unei linguriţe de suc din usturoi, hrean şi lămâie, din care se beau câte 2-3 pahare pe zi.