Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Rostopasca, o plantă utilă în afecțiunile vezicii biliare

Rostopasca, o plantă utilă în afecțiunile vezicii biliare

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Daniela Troia - 31 Martie 2020

Rostopasca susține sănătatea digestivă, stimulează fluxul biliar, tratează bolile pulmonare și hepatice, reduce inflamațiile și reacțiile alergice, combate infecțiile și stimulează imunitatea, are proprietăți anticanceroase, îndepărtează negii și ulcerațiile pielii, stimulează circulația, combate crampele, ajută în tratamentul icterului.

Timp de secole oamenii au folosit rostopasca pentru a îmbunătăți digestia, pentru detoxifiere și combaterea diferitelor boli. Rostopasca are frunze fragede, flori mici și galbene. Când tulpina este ruptă, eliberează o sevă galben‑portocalie, cunoscută sub numele de „laptele diavolului”. În cantități mari, dozată necorespunzător, singură sau în combinații cu alte plante, este potențial toxică pentru ficat, poate provoca reacții alergice și poate perturba ritmul cardiac. Totuși, rostopasca conține un grup de alcaloizi cu o structură unică (izochinolina), cu multe proprietăți medicinale.

Părțile plantei de deasupra solului au cea mai largă utilizare medicală. Planta uscată este folosită pentru extracte solide și lichide, în timp ce sucul și seva provin din tulpini și frunze proaspete.

Rostopasca conține flavonoide, acizi organici (chelidonic, cafeic, malic), lectine, acizi grași (linoleic, oleic), minerale (calciu, fier, potasiu, magneziu, sulf, fosfor) care, prin acțiunile lor farmacologice complexe, susțin sistemele cardiovascular și digestiv, imunitatea și sănătatea oaselor. Carbohidrații și enzimele complexe din rostopască stimulează buna funcționare a organismului și combat infecțiile. Flavonoidele sunt cunoscute pentru acțiunea lor puternic antioxidantă.

Stimulent al vezicii biliare

Planta îmbunătățește fluxul biliar la pacienții cu boala hepatică și are un impact pozitiv asupra pancreasului, stimulând producția de enzime digestive. Astfel, persoanele cu probleme ale vezicii biliare pot utiliza extractul de rostopască împreună cu turmeric uscat, într‑o cură de 10 zile. Efectele anticancerigene ale plantei de rostopască și componentele sale sunt descrise în literatura științifică.

Farmacopeea britanică pe bază de plante descrie acțiunile plantei de rostopască ca fiind spasmolitice, colagogice și diuretice și arată că este indicată pentru pietre la fiere și inflamația vezicii biliare. Însă este de preferat ca în astfel de cazuri rostopasca să se combine cu păpădia, în doze de 1‑4 ml de extract lichid sau tinctură.

Rostopasca se combină foarte bine și cu fructele de ienupăr, atunci când se dorește o curățare profundă a întregului corp, prin ficat și rinichi, dar și cu alte plante medicinale de purificare a ficatului și sângelui, cum ar fi agrișele, rădăcina de păpădie și brusturele.

Câteva preparate recomandate, după rețeta profesorului Constantin Milică:

  • Infuzie din două lingurițe de herba uscată și măcinată la 200 ml de apă clocotită; se infuzează 10‑12 ore, se strecoară și se pun 3‑5 comprese pe zi, cu efecte în tratarea papilelor benigne (negi, bătături) și psoriazisului.
  • Infuzie dintr‑o linguriță rasă de herba uscată și mărunțită, la 250 ml de apă clocotită; se lasă să infuzeze 5‑10 minute, se strecoară și se ia câte o lingură la intervale de trei ore, într‑o singură zi, evitând excesul și supradozarea, care pot provoca intoxicații. Are efecte în tulburări gastrice și duodenale și în afecțiuni biliare (colecistopatii cu inflamarea vezicii biliare), icter cataral, spasme ale tractului gastro‑intestinal. Acționează și în tusea spastică și convulsivă, angina pectorală, tahicardie, insuficiența cardiacă. Dacă durerile continuă, se repetă tratamentul a doua zi.
  • Decoct din 20 g de herba uscată și mărunțită la un litru de apă; se fierbe până scade cu o treime din cantitate, se strecoară și se pun comprese pe pecingine, ulcere vechi infectate la nivelul gambei sau se fac gargarisme contra faringitei;
  • Suc din herba proaspătă și bine spălată, obținut în extractor sau prin presare între degete, cu care se tratează negii, bătăturile, cancerul de piele, herpesul, eczemele și întăriturile pielii (prin pensulări de 3‑5 ori pe zi), protejând părțile sănătoase. Sucul se conservă în glicerină (în părți egale) pentru a se aplica mai multe zile. Datorită toxicității nu se aplică pe răni proaspete și sângerânde.

Trebuie, așadar, reținut faptul că rostopasca este o plantă puternică și potențial periculoasă, de aceea nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, alăptării sau în tratamentul la copii sau vârstnici și că trebuie dozată conform recomandărilor specialiștilor în fitoterapie.

 

 

 

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   fitoterapie  -   tratament  -   rostopasca