Salcia, arborele care tămăduieşte durerea

Efectele curative ale salciei sunt foarte interesante. Acest arbore creşte cu rădăcinile în apă şi are efecte bune tocmai în combaterea bolilor produse de excesul de umiditate (reumatism, artroze, dureri articulare).

În terapia naturistă sunt utilizate scoarţa, frunzele şi mugurii de salcie. Scoarţa ramurilor tinere se recoltează în lunile martie-mai, când seva abundentă permite desprinderea uşoară a cojii, sub formă de fâşii sau jgheaburi, late de 10-20 cm, şi se usucă la umbră, în locuri bine ventilate. Frunzele se recoltează manual şi se usucă în straturi subţiri, în locuri uscate, bine ventilate. Mâţişorii se recoltează în timpul înfloririi.

Datorită produşilor de natură salicilică, scoarţa de salcie asigură efecte deosebite în dureri reumatice, dureri menstruale şi dureri de cap, fiind considerată aspirina naturală, fără efecte secundare. S-a constatat că aceşti compuşi se transformă în organism în acid salicilic natural. Nu întâmplător medicii chinezi foloseau scoarţa de salcie de mii de ani pentru calmarea durerilor de orice natură, considerând salcia ca arborele durerii.

Principalele afecţiuni ce pot fi combătute cu preparate din salcie sunt:

- reumatismul articular, poliartrozele, articulaţiile dureroase, spondiloza anchilozantă, guta;

- nevralgiile, neurasteniile, insomniile, teama, stările de tristeţe, anxietate, dureri musculare, cefalee;

- stările febrile, răceala, gripa, guturaiul, rinita;

- hiperaciditatea gastrică, indigestiile, colitele, malaria, dizenteria, litiaza biliară, viermii intestinali;

- hemoragii interne, hemoroizi;

- la bărbaţii de peste 50 de ani preîntâmpină infarctul miocardic.

Tratamentele externe sunt indicate pentru următoarele efecte:

- ulceraţii cutanate, eczeme, degerături, bătături, cicatrizarea rănilor purulente, transpiraţii excesive la picioare;

- stomatite;

- mătreaţă.

Preparate pentru uz intern:

- decoct din 10 g de scoarţă mărunţită în 200 ml de apă rece; se fierbe 5 minute, se infuzează 10 minute, se îndulceşte cu miere şi se iau câte 3-4 linguri pe zi, între mese, cu efecte astringente, antifebrile, antinevralgice şi antireumatice, acţionând în nevralgii, stări depresive, insomnii, hemoragii interne, febră, răceli, diaree, reumatism şi dureri de spate;

- pulbere din scoarţă măcinată: 2 g în miere, luate înainte de mese, de trei ori pe zi, cu acţiune febrifugă;

- tinctură din o parte scoarţă măcinată şi trei părţi alcool 40%, din care se consumă câte 10-30 g pe zi, înainte de mese;

- vin de salcie preparat din 50 g de scoarţă, care se macerează timp de 15 zile într-un litru de vin alb; se bea câte un pahar înainte de mese. Atenţie! Depăşirea dozei prescrise poate duce la intoxicaţii şi alte reacţii neplăcute.

Studiile făcute au arătat că produsele din scoarţă de salcie pot înlocui chinina, dacă se ia în doze de 10-80 g pe zi, în cure de 8-15 zile, repetate de 3-4 ori pe an. Efecte pozitive se constată în stări febrile şi gripale, boli de plămâni, hemoragii interne şi reumatism articular;

- infuzie din frunze şi mâţişori (o lingură la 250 ml de apă clocotită); se lasă vasul acoperit 5 minute şi se beau două-trei căni pe zi, înainte sau între mese, dintre care una seara, la culcare. Prezintă proprietăţi sedative în stările anxioase şi de tristeţe, insomnii, migrene şi nevralgii faciale.

Preparate pentru uz extern:

- băi generale, băi de şezut şi comprese cu decoct din scoarţă de salcie pentru tratarea plăgilor purulente, ulceraţii ale pielii, rahitism, hemoroizi, având efecte cicatrizante, antiseptice, coagulante şi hemostatice datorate taninului. Acţiuni favorabile se constată şi în stimularea creşterii părului;

- gargară cu decoct concentrat sau cu oţet diluat de scoarţă, benefice în afecţiuni ale gurii şi gâtului (stomatite, afte, laringită, gingivită, mirosul neplăcut al gurii);

- cenuşa din lemn de salcie, amestecată cu oţet, se aplică pe negi şi bătături, în pansament, sub leucoplast. (Otilia Bălinişteanu)