Sângerarea nazală, o afecţiune frecventă la copii

Epistaxisul este o hemoragie superioară care provoacă o mare derută în viaţa bolnavului. Acesta este o sângerare nazală, care apare atât în momente de repaus, cât, mai ales, în urma unor eforturi fizice, la toate vârstele. Survine mai ales la copii, adolescenţi, bărbaţi adulţi şi vârstnici. Denumirea derivă de la cuvântul grec „staxis“ - a curge picătură cu picătură. Provenienţa sângelui nu este legată, obligatoriu, de vreo afecţiune a aparatului digestiv şi derivă din zone foarte diverse ale organismului. În primul rând, sângele provine din mucoasa nazală în urma unei ruperi de vase din nas, în partea din faţă a septului nazal, în aşa-zisa „zonă Kiesselbach“. (C. MILICĂ)

La copiii cu agitaţie psihomotorie accentuată pot să apară hemoragii nazale nocturne, în special în a doua jumătate a nopţii. Frecvenţă mare a bolii survine şi la pubertate, în timpul sarcinii şi la insuficienţa ovariană din menopauză.

Ce provoacă sângerarea

Epistaxisul post-traumatic este într-o extindere sistematică, în urma accidentelor tot mai frecvente apărute la tineri şi la sportive, care primesc lovituri violente şi repetate la nivelul nasului şi al feţei (boxeri, practicanţi de arte marţiale, lupte greco-romane, lupte libere) sau la sportivii care fac eforturi mari în condiţii de temperaturi ridicate, în ore de caniculă (fotbal, tenis de câmp, maraton, ciclism).

Factorii externi declanşatori ai hemoragiei nazale sunt de ordin local sau general. Ca factori locali au efect direct:

- strănutul zgomotos şi suflarea incorectă a nasului;

- scărpinatul în nas, zgârieturi cu unghia şi introducerea de corpuri străine care pot provoca inflamarea şi infectarea foselor nazale;

- inhalarea de pulberi şi substanţe volatile corozive, provenite din industria chimică şi minieră;

- formarea de cruste prin uscarea mucoasei, după un guturai sau după o insolaţie prelungită;

- apariţia unor formaţiuni tumorale în cavităţile nazale;

- rinite acute şi alergice sau formarea de polipi nazali.

Numeroşi factori sunt de ordin general:

- schimbarea presiunii atmosferice, în cazul ascensiunilor montane sau în deplasările cu avionul la mari altitudini;

- schimbarea bruscă a condiţiilor de vreme, în special primăvara sau la sfârşitul toamnei;

- activitate fizică intensă la temperaturi înalte sau la mare adâncime;

- stări patologice hepatobiliare, cerebrale, cardiovasculare (cu tensiuni arterială foarte mare), infectocontagioase (gripă, scarlatină), afecţiuni pulmonare (emfizem pulmonar, astm bronşic, tuse convulsivă, tuberculoză);

- boli ale sângelui (anemii grave, hemofilie, leucemie);

- dereglări ale vitezei de sedimentare a globulelor roşii,

- carenţe de vitamine;

- intoxicaţii cu oxid de carbon, fosfor sau plumb;

- fracturi la baza craniului;

- excese gastronomice, alcoolism;

- folosirea în doze de exces a medicamentelor antialgice şi a aspirinei, care produce fragilitatea vasculară.

Dacă la copii, 90% din cazuri de hemoragii nazale sunt uşoare, la adulţi aceste afecţiuni pot indica o boală destul de gravă. La persoanele corpolente, hipertensive şi cu un procent ridicat de hemoglobină, hemoragiile repetate din nas nu trebuie să alarmeze deoarece constituie o „supapă de echilibrare“, prin care se elimină o parte din excesul de sânge din vase, evitând astfel complicaţiile serioase cum ar fi congestia cerebrală sau paralizia.

Regimul de viaţă

Există un complex de metode care pot fi folosite pentru oprirea hemoragiilor nazale, în funcţie de intensitatea bolii:

- evitarea strănutului zgomotos şi a suflării puternice a nasului;

- evitarea eforturilor fizice şi ridicarea de greutăţi mari (haltere, saci, mobilă);

- aplecarea capului înainte şi nu spre spate deoarece sângele scurs în faringe ar putea fi aspirat pe căile respiratorii;

- comprimarea cu degetul a aripilor nazale timp de 10-15 minute;

- ridicarea deasupra capului a mâinii de partea căreia este nara sângerândă;

- introducerea în nară a unui tampon de vată muiată în apă oxigenată sau în soluţie de antipirină 10%;

- aspiraţii nazale sau tamponarea foselor nazale cu vată imbibată în zeamă de lămâie, suc de afine şi gutui, apă oxigenată, oţet de mere, soluţie de gelatină şi soluţie salină diluată (o linguriţă la 500 ml apă călduţă);

- ridicarea capului în timpul somnului cu ajutorul unei perne în plus;

- aplicarea pe nas, obraji, frunte şi ceafă a unor comprese reci sau cu gheaţă care pot contracta imediat vasele sanguine pentru a opri sângerarea;

- efectuarea de băi foarte reci la mâini şi picioare, de durate scurte, sau duşuri reci pe spate (de 2 ori pe zi);

- evitarea consumului de aspirină şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, a medicamentelor antihistaminice şi a medicamentelor aplicate sub formă de sprayuri nazale.