Sarcina extrauterină

▲ Este o sarcină patologică, oul fecundat implantându-se în afara cavităţii uterine, sediul său normal ▲ Incidenţa este de 1% ▲ Embrionul se poate implanta în trompa uterină, ovar, col uterin şi, mai rar, în cavitatea peritoneală ▲ Cea mai frecventă localizare este de departe cea tubară (98%), celelalte forme fiind excepţionale ▲

În sarcina tubară, oul fertilizat nu reuşeşte să ajungă în uter şi se implantează în peretele trompei, erodând vasele la acest nivel, asigurându-şi aportul nutritiv, provocând sângerări de intensitate variabilă (hematosalpinx - sângerarea se produce în interiorul trompei sau în cavitatea abdominală prin ruptura peretelui tubar).

Uneori, sângerarea este extrem de importantă, mai ales în localizările tubare proximale (în apropierea uterului), ce interesează arcada tubară sau un ram arterial uterin important, a căror ruptură poate provoca şoc hemoragic sever, ce poate duce la moarte, dacă nu se intervine de urgenţă. Dificultăţile de diagnostic au drept cauză faptul că sângerarea este internă şi nu este evidentă pentru pacientă, anturaj sau pentru personalul medical cu experienţă mai redusă. De asemenea, diagnosticul este întârziat şi îngreunat în serviciile medicale cu dotare tehnică redusă. În general, un test de sarcină pozitiv, un examen ecografic sugestiv, însoţite de scăderea tensiunii arteriale, lipotimie, pot stabili diagnosticul în câteva minute, pentru a ne permite să intervenim chirurgical.

Cazurile necomplicate au simptome reduse şi nespecifice: durere în abdomenul inferior (asemănătoare crampelor sau durerilor de stomac), dureri la urinat, disconfort pelvin, sângerare vaginală redusă şi de culoare închisă. Aceste simptome sunt dificil de deosebit de o sângerare de placentaţie în sarcina normală incipientă. Testul de sarcină pozitiv va exclude o boală inflamatorie pelvină, cu simptome asemănătoare, dar cu probe biologice specifice.

Diagnostic şi tratament

Trebuie suspectată o sarcină extrauterină la orice femeie la vârstă fertilă, cu dureri pelvine sau abdominale joase, sângerări anormale şi test de sarcină pozitiv. O creştere insuficientă a beta HCG (Hormon corionic gonadotrop uman) sub 1.500 UI la ml şi o ecografie endovaginală ce va constata absenţa sacului ovular din cavitatea uterină sunt elemente importante de diagnostic pozitiv. Un uter aparent gol, cu beta HCG sub 1.500 UI pe ml, poate fi sugestiv pentru sarcină extrauterină, dar se poate întâlni şi într-o sarcină prea mică pentru a fi vizualizată. Aceste cazuri cu diagnostic neclar trebuie reevaluate peste câteva zile (beta HCG şi ecografie endovaginală).

Diagnosticul este cert atunci când vizualizăm sac ovular şi embrion cu mişcări de cord în trompa uterină.

Un semn ecografic valoros este prezenţa de lichid în cavitatea uterină, în cazurile complicate cu hemoperitoneu. Puncţia fundului de sac vaginal poate extrage sânge, confirmând, astfel, prezenţa sângelui în peritoneu, care, ecografic, nu poate fi diferenţiat de lichidul peritoneal de alte cauze (lichid folicular sau exudat în inflamaţii). Laparoscopia sau laparotomia pot confirma diagnosticul prin vizualizarea directă.

Tratamentul poate fi medical, în sarcinile incipiente necomplicate, prin administrarea unui antimetabolit - methotrexat, care va întrerupe evoluţia sarcinii.

Dacă hemoragia s-a produs deja, va fi necesară intervenţia chirurgicală, care poate fi conservatoare (salpingostomie) sau cu extirparea trompei, în funcţie de condiţiile locale. Intervenţia poate fi clasică sau laparoscopică.

Şansele de a avea ulterior o sarcină normală depind de starea celeilalte trompe după intervenţie şi sunt mult mai mari la pacientele tratate conservator cu methotrexat. Pacientele cu trompe compromise au actualmente şansa de a obţine o sarcină prin fertilizare in vitro.