Scarlatina netratată poate produce complicaţii grave

▲ Scarlatina este o boală infecţioasă acută, endemo-epidemică, larg răspândită pe întreg globul pământesc, dar mai frecventă în zonele temperate ▲ Pe plan mondial, dar şi în ţara noastră, mortalitatea prin scarlatină este într-un declin continuu datorită tratamentelor corect administrate ▲

Climatul ploios favorizează epidemiile de scarlatină, boala fiind mai frecventă toamna, iarna şi primăvara. Cei mai afectaţi sunt copiii cu vârste cuprinse între 1 şi 10 ani, dar, excepţional, poate apărea şi la cei cu vârsta sub un an şi foarte rar după vârsta de 50 de ani.

Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct, prin intermediul aerului contaminat cu streptococ. Transmiterea indirectă, prin obiecte contaminate, este, de asemenea, posibilă. Transmiterea pe cale digestivă (lapte sau produse lactate contaminate) poate da naştere unor epidemii. Scarlatina mai poate fi transmisă şi prin plăgi operatorii.

Perioada de contagiozitate a bolii se extinde atâta timp cât bolnavul prezintă streptococul beta-hemolitic grup A în nas, faringe şi pe tegument. Purtătorii streptococului pot transmite mai uşor boala decât înşişi bolnavii, deoarece ei nu prezintă boala, dar circulă şi răspândesc agentul patogen.

Poarta de intrare mai frecventă este orofaringele, foarte rar plăgile chirurgicale şi leziunile tegumentare. Incubaţia este, în medie, de 3-6 zile, după care apare debutul brusc, cu febră mare, până la 40 de grade Celsius, cu angină, vărsături, cefalee. Angina se caracterizează printr-o roşeaţă intensă şi dureri la nivelul faringelui şi este însoţită de afectarea stării generale. Urmează perioada de invazie (preeruptivă), când angina este de un roşu intens (ca „flacăra“).

Limba este încărcată cu un depozit cenuşiu-albicios, din prima zi de boală, pentru ca, treptat, să se descuameze, începând de la vârf şi margini, progresând către bază. Acest proces de curăţire lasă o mucoasă roşie, dând limbii un aspect particular - limbă zmeurie, care se realizează în 5-6 zile de la începutul bolii.

După 24-36 de ore de la debutul bolii apare erupţia la nivelul pielii, care se anunţă printr-un uşor prurit (mâncărime). Erupţia se caracterizează printr-un eritem (roşeaţă) difuz, punctat cu mici papule roşii, care, la palpare, dau o senzaţie aspră. Erupţia din scarlatină începe pe gât şi torace, generalizându-se rapid, în aproximativ 24 de ore. După 5-10 zile erupţia cutanată începe să pălească treptat, fiind urmată de o descuamaţie caracteristică.

Pe toată perioada eruptivă febra se menţine ridicată, dar scade odată cu pălirea erupţiei. Perioada de descuamaţie apare la 1-2 săptămâni de la debutul bolii.

Netratată, scarlatina se poate complica cu miocardită, hepatită toxică, sinuzite, otită, meningită purulentă, bronhopneumonie, abces pulmonar, peritonită, reumatism articular acut. Bolnavul diagnosticat cu scarlatină va fi diagnosticat şi spitalizat timp de 7 zile, perioadă în care repausul la pat şi regimul alimentar este recomandat de medic, alături de tratamentul medicamentos.